Sportul românesc în 2017: Halep – lider mondial, un stadion superb la Craiova și o nouă „navă amiral”

Sportul românesc nu a avut un salt spectaculos în 2017 față de anii precedenți, dar a lăsat în urmă câteva realizări care merită semnalate și pe care istoria le va reține.

Am structurat în trei mari categorii plusurile sezonului, care sunt destul de spectaculoase într-un „ocean” destul de agitat.

Jocurile Olimpice

România a obținut în acest sezon patru medalii mondiale la sporturi olimpice: trei de aur – două la canotaj, prin echipajele feminine două vâsle, categorie ușoară (Ionela Livia Lehaci şi Gianina Elena Beleagă), și 8 plus 1 (Ioana Vrînceanu, Viviana-Iuliana Bejinariu, Mihaela Petrila, Denisa Tîlvescu, Mădălina Bereș, Iuliana Popa, Adelina Bogus, Laura Oprea şi Daniela Druncea) și una la haltere (Loredana Toma, categoria 63 kg), dar și o medalia de argint prin Alina Vuc (lupte, categoria 48 kg).

Toate rezultatele sunt foarte importante, dar medalia de aur cucerită de echipajul de 8 plus 1 se detașează, având în vedere anvergura pe care o dă un astfel de titlu, dar și ceea ce înseamnă această „navă amiral” în istoria sportului românesc.

„Locomotiva” Simona Halep

Sportivul numărul 1 al României pe plan internațional a fost Simona Halep, de fapt cel mai bun ambasador al țării peste hotare. Jucătoarea din Constanța a făcut un nou pas înainte, după ce a urcat pe locul 1 mondial în WTA și a rămas în această poziție până în ultima zi a anului.

Halep a devenit prima reprezentantă a României care a ajuns în această postură în circuitul feminin și al doilea lider mondial pe care l-a dat țara noastră la tenis, după Ilie Năstase.

Simona a fost și este locomotiva sportului românesc la cel mai înalt nivel, iar pentru ea a mai rămas „un singur dor” pentru a întregi o carieră de excepție, adică un titlu de Grand Slam după două finale pierdute la Roland Garros.

Bijuteria din Oltenia

Sportul românesc suferă azi și pentru că are o infrastructură învechită, departe de ce vedem azi la cel mai înalt nivel în afara țării. Cu viteza melcului, pe ici pe colo mai apare câte o bază care „ne ia ochii”. Așa cum a „răsărit” și noul stadion „Ion Oblemenco” din Craiova, o bijuterie în peisajul infrastructurii românești.

Odată cu inaugurarea acestei arene, s-a însuflețit și Craiova pe sfârșitul acestui an, care are din nou o echipă, după foarte mulți ani, capabilă să se implice în lupta pentru titlu.

Iar din Oltenia, și pasiunea fanilor pentru sport poate renaște și o altă competiție, ceva mai captivantă în fotbalul obosit al lui Burleanu și Iorgulescu, așa cum pare el azi.

Ce ar mai fi de remarcat la sfârșit de 2017

Cătălina Ponor, triplă campionaă europeană, s-a retras din activitate. Și în 2017, ea a reușit să câștige un titlu european la bârnă.

Horia Tecău a câștigat turneul de Grand Slam de la US Open, în proba de dublu.

Echipa de tenis de masă a devenit campioană europeană, într-o întrecere monopolizată la rândul ei de chinezoaice.

CSM București s-a calificat pentru al doilea an consecutiv în turneul Final Four al Ligii Campionilor și a reușit să o readucă acasă pe Cristina Neagu, cea mai bună handbalistă a lumii.

România a găzduit două competiții majore, Campionatul European de gimnastică și o grupă de la Campionatul European de baschet masculin.

Pentru 2018, ne rămâne speranța. Speranța că Simona Halep va lua un titlu de Grand Slam, că naționala feminină de handbal va face o echipă redutabilă pentru Campionatul European, că fetele de la canotaj vor menține strocul ridicat și că sportul românesc va da măcar mici semne de redresare.

Să ne fie de bine și La mulți ani!