Andrei Roșu, povestea maratonului la -50 de grade Celsius: „Urlam de durere când mi se dezghețau degetele”

Supraomul Andrei Roșu a participat între 11 și 19 martie la cel mai greu maraton din lume, 6633 Ultra (566 kilometri), care s-a desfășurat dincolo de Cercul Polar. El s-a clasat pe locul 3 din 12 concurenți, alături de alt român, Vlad Tănase, maratonul fiind câștigat tot de un compatriot, Tiberiu Ușeriu!!!

andrei rosu

Când am auzit povestea lui Andrei Roșu, care a reușit performanța să treacă înot Canalul Mânecii la puțin timp după ce a învățat să înoate, mi-am propus să-l cunosc personal. I-am scris și mi-a răspuns rapid. Așa am intrat în programul Coaching în Alergare, în cadrul căruia am reușit să descopăr lucruri noi despre mine, să îndrăgesc alergarea, să cunosc oameni extraordinari și să fac parte, ulterior, din Asociația creată de Andrei pentru alergătorii amatori care-și doresc să creeze o comunitate.

Evident că după cursa 6633 la Cercul Polar ardeam de curiozitate să știu ce nu s-a spus și să-l provoc să dea din casă și detalii mai puțin cunoscute. Iată ce a ieșit după un dialog de 30 de minute care-mi doream să nu se mai termine:

Andrei, bine ai revenit dintr-o cursă extremă la Cercul Polar. Înainte de a te întreba cum a fost, vreau ca cititorii Sportescu.ro să te cunoască mai bine, desi sunt absolut convinsă că deja o țară întreagă îți cunoaște performanțele.

Povestește-ne puțin despre omul Andrei. Unde te-ai născut și care sunt momentele esențiale ale vieții tale de până acum?

M-am născut la Brașov, pe 30 iunie 1976. Am făcut școala, liceul, facultatea în București, armata lângă București. Anul acesta am marcat 10 ani de căsnicie alături de Oana, am doi copii – Alex, 8 ani și Ema, 5 ani. Referitor la momentele esențiale, știi cum se spune, că cele mai importante momente din viață sunt atunci când te naști și atunci când afli de ce. Eu încă nu am aflat care este misiunea mea pe lumea asta, dar simt că sunt pe drumul cel bun.

Ai fost vreodată dezamăgit? Ai vrut să pleci din România?

Normal, ca orice om. M-am gândit să plec, dar mi-am revenit după ce m-am apucat de alergare. Cred că începutul în sport a însemnat un punct de cotitură din toate punctele de vedere. În plus, înainte de a lua o decizie radicală, trebuie să rezolvi problemele pe care le ai tu cu tine.

De ce alergare? Și ce alte sporturi mai practici?

Pentru că în 2010 alergarea mi se părea sportul cel mai accesibil. Toți avem în casă o pereche de pantofi de alergare, totul e să te urnești și să continui. Mai practic ciclismul, în special pentru cross training, și, pentru că mi-am dorit să particip și la competiții de triatlon, m-am apucat în 2012 și de înot. Am început cu câteva lecții în iunie 2012, cât să pot duce un bazin, iar în septembrie 2012 am participat la primul triatlon la care am înotat 750m, o foarte mare realizare pentru mine.

Știu că anul trecut ai luat decizia de a părăsi jobul pe care-l aveai într-o mare corporație, după 15 ani, și de a înființa Asociația Coaching în Alergare. Ce te-a făcut să iei această hotărâre?

Simțeam nevoia unei schimbări, după atâția ani. Corporația mi-a adus foarte multe beneficii, am învățat enorm, m-am format, am avut rezultate foarte bune. Atunci când ai performante sportive, colegii așteaptă același lucru și la birou. Sunt convins că nu am dezamăgit niciodată. Chiar am încercat să dau cât mai mult înapoi și cred că am reușit.

andreirosu

Câți oameni au trecut până acum prin mâna ta de coach? Ce faci efectiv pentru ei?

Aici nu e vorba de câți oameni au trecut prin mâinile mele efectiv, ci de comunitatea pe care am reușit să o clădesc. Fiind implicat în promovarea anumitor cauze sociale pentru care alerg, fiind de mulți ani speaker și scriind despre experiențele mele, oamenii îmi transmit mesaje și-mi spun cum am reușit, prin ceea ce fac, să schimb ceva în viețile lor. Asta e cel mai important pentru mine. Cred că fiecare dintre noi trebuie să dăruiască comunității ceva, pentru că și eu am primit mult, la rândul meu.

Care este motivația ta principală?

Îmi doresc să fiu un model pentru copiii mei și pentru alți oameni. Nu poți să fii model o lună sau două, și pe urmă să nu mai faci nimic. Trebuie să fii tot timpul, acolo, pentru ei.

Care este viziunea ta despre sportul de performanță în România? Ce ar trebui schimbat?

Eu nu am contact cu sportul de performanță decât din exterior, deci mă pot exprima ca admirator și susținător. Sportivii de performanță au alte obiective comparativ cu ale noastre, care abordăm alergarea din punct de vedere holistic. Eu consider că sportul este o componentă esențială a vieții, că sportul de performanță nu este un hobby și că sportivii știu clar ce au de făcut, asumându-și tot ce ține de marea performanță. Așa cum de la doctori se cer anumite lucruri, de la ingineri altele, de la sportivii de performanță se cere să dea tot ce au mai bun în disciplina pe care au ales-o.

Diferența în societatea noastră o face atitudinea. Ca dovadă că, deși suntem o țară cu foarte puține resurse din acest punct de vedere, continuăm să excelăm în anumite discipline sportive. De aici și concluzia mea că e nevoie să lucrăm mai mult partea mentală, să fim mai deschiși, mai echilibrați.

Care este povestea ultimului ultramaraton de la Cercul Polar, 6633 Ultra? Vreau să știu ce încă nu s-a spus… Cât te-ai pregătit, ce ai mâncat, ce ai băut, cât te-ai antrenat și cum, care au fost cele mai ascunse gânduri, ce te-a motivat să continui, când ai simțit că e cel mai greu?

Cred că nu ești niciodată suficient de pregătit pentru o astfel de cursă. Cum să te pregătești pentru o temperatură de minus 50 de grade, vânt năprasnic, lipsă de somn, distanțe, gânduri care mai de care? Poți doar simula momentele cele mai dificile și trebuie să respecți indicațiile organizatorilor.

Organizatorii au fost foarte suprinși că eu și Vlad i-am întrebat cum să ne pregătim mai bine, fiind primii participanți care au abordat acest subiect. Ne-au spus că foarte mulți au eșuat tocmai pentru că nu au întrebat. Gândește-te că vei căra o sanie de 30 de kilograme, echipament greu pe tine, în frig teribil, vânt și pe o distanță foarte lungă. E greu să ajungi și la start – ai nevoie de inconștiență, recunosc, dar și de curaj.

rosu2

Te poți familiariza cu o temperatură de plus 50 de grade dacă bagi capul în cuptor, dar o temperatură de minus 50 e mai complicat de testat în viața reală. Unul dintre momentele extrem de dificile a fost când am dat mănușile jos, degetele erau înghețate și trebuia să aștept să se dezmorțească și urlam de durere, la propriu. Am fost privat de somn, echivalentul torturii, stare care-ți poate da halucinații. Apare monotonia, să mergi în continuu atâta timp, să nu existe nicio formă de viață și să te bucuri pentru un camion care trece din când în când, chiar poate fi dificil. Și ți-e dor de familie, tare dor.

A fost groaznic când într-o noapte am dormit într-un bivuac, la minus 47 de grade. Nu am putut rezista decât maxim o oră și am plecat mai departe. E cumplit, simți că-ți vine să iei sacul de dormit în spinare și să ieși cât mai repede de acolo.

A doua treime a cursei e cea mai dificilă. În prima parte, ești entuziast, pornești cu gânduri pozitive, neștiind exact ce te așteaptă. În ultima parte, deja ești conștient că mai e puțin și termini. Dar zilele 3, 4 și 5 au fost cele mai lungi și cele mai complicate.

Cum a fost relația cu colegii de echipă?

Vlad și Tibi sunt extraordinari, ne-am înțeles foarte bine, doar că Tibi își stabilise alte obiective pentru cursă, prin urmare ne-am separat, iar eu am făcut echipă cu Vlad. Nu am fost niciodată foarte deprimați, dar am trecut prin momente foarte grele, în care ne-am ajutat mult reciproc. Cursa asta a fost despre cum devii alt om, cum afli lucruri despre tine, te recalibrezi, câștigi curaj, începi să spui ce gândești, dai la o parte toate măștile, te transformi.

rosu

Le recomand celor care au de gând să participe să se gândească foarte bine la motivul pentru care ar face asta, să răspundă la întrebarea: De ce aș participa eu la o astfel de cursă? Eu cred că oricum petrecem atât de puțin timp cu noi, încât o astfel de cursă poate fi privită ca un cadou pe care ți-l poți face în viața asta, pentru că ajungi să petreci foarte mult timp cu tine și ajungi să-ți răspunzi la niște întrebări. Eu mi-am răspuns la multe, nu la toate, dar mai am timp în viitor.

Apropo de viitor, care sunt pașii următori pentru tine, proiecte de viitor? 

Urmează un Deca-Ultratriathlon în august anul acesta (ca distanțe înseamnă, timp de 10 zile, 38 km înot, 1800 km ciclism și 422 km alergare, cursă al cărei record a fost stabilit în 2009 de către germanul Marcel Heinig cu timpul de 174 h 50 m 34 s). Va fi o cursă grea, nu știu dacă mai grea decât 6633 Ultra, pentru că fiecare cursă are dificultatea ei.

Ce recomandări le poți face, așa, pe scurt, celor care în acest moment nu practică niciun sport? 

Știi că mă feresc să dau sfaturi sau să fac recomandări, dar cu siguranță pot spune ce am mai spus deja, și anume că cel mai greu este să te ridici de pe canapea. Oamenii sunt făcuți, de când lumea, să se miște, să alerge, să se cațere în copaci, să se învârtă, orice în afară de a sta nemișcat. Nu trebuie decât să ne gândim la beneficiile mișcării, indiferent de ce anume alegem să facem.

Și copiilor?

Copiii vor urma exemplul părinților, este cel mai simplu. Iar copiilor le place să facă sport, să alerge, să se joace în aer liber, să pedaleze, să înoate, odată ce limitele sunt ridicate și depășite de părinți.

Și un îndemn de final…

Petrecem prea puțin timp cu noi înșine. Îndemnul meu pentru cititorii Sportescu.ro este ca fiecare să petreacă 10-15 minute cu el însuși, într-o dimineață, fiind complet sincer și deschis să găsească niște răspunsuri și să se cunoască mai bine. Dar dureros de sincer și capabil să accepte realitatea. Și să acționeze, să facă ceva cu ce descoperă.

credit foto: arhiva personală a lui Andrei Roșu
Ultimul articol al lui Andrei referitor la cursa 6633 Ultra poate fi citit aici sau află ce spune despre cum îţi poţi învinge limitele şi obiceiurile păguboase

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...