Top 20 cele mai importante momente din istoria sportului românesc (III)

SPORTescu vă prezintă astăzi al treilea episod din serialul „Top 20 cele mai importante momente din istoria sportului românesc”: medalie de aur la maraton, campioni mondiali la handbal, finală românească în CCE la volei masculin şi caiac-canoe.

sursa: worlrecordacademy.com
sursa: worlrecordacademy.com

În primul episod, am rememorat câteva momente istorice din istoria sportului nostru, iar în episodul doi am vorbit despre Steaua ’86 și despre Liga Campionilor la handbal, competiția feminină.

10. Constantina Diță Tomescu, 42 de kilometri alergaţi pentru aurul olimpic la 38 de ani!

17 august 2008, 82 de atlete din 42 de ţări sunt la startul probei de maraton de la Jocurile Olimpice din Beijing.

Până la jumătatea cursei, nu se întâmplă nimic notabil, Constantina Diţă-Tomescu se află în pluton, dar începe să înainteze. La al douăzecilea kilometru trece în frunte, după o oră şi cincisprezece minute de când începuse cursa.

Chiar dacă apar durerile, românca nu se lasă, mai ales intr-un moment în care conduce. Începe să se vadă Stadionul Naţional din Beijing, locul unde se termină maratonul de aproape 42 de kilometri.

90.000 de spectatori încep să aplaude, în timp ce atleta noastră intră prima pe stadion și încheie cursa olimpică la maraton cu timpul 2:26:44.

Pentru Constantina Diţă-Tomescu era cel mai bun rezultat al sezonului. Ea devenea atunci, al 38 de ani, cea mai în vârstă atletă dîn istoria Jocurilor Olimpice care reuşea să câştige medalia de aur la maraton.

  1. România (feminin), campioană mondială la handbal în 11 şi apoi în 7.
sursa: libertatea.ro
sursa: libertatea.ro

Pe 6 iulie 1956, pe stadionul central din Frankfurt, naţionala feminină a României câştiga primul titlu mondial din istoria handbalului românesc (se juca 11 contra 11, ca la fotbal). În finală, elevele lui Constantin „Pilică” Popescu învingeau cu 6-5 Germania de Vest, ţara gazdă, și primeau trofeul din mâinile lui Hans Haumann, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Handbal.

Patru ani mai târziu, în Olanda, România îşi apără cu succes trofeul, Austria fiind învinsă categoric în finală, cu 10-2. Handbalul în 11 începea să nu mai fie la modă, iar această ediţie a fost ultima, deja făcându-se trecerea către handbalul jucat în 7.

În 1962, România organizează a doua ediţie a Campionatului Mondial de handbal în 7 şi reuşeşte să câştige trofeul. Finala a fost jucată împotriva Danemarcei, pe terenul de zgură din potcoava Stadionului Republicii.

Vezi și:   Vlad Dascălu, locul 4 la Campionatul Mondial de Mountain Bike

Peste 15.000 de spectatori au venit să le vadă pe fetele antrenate de Constantin „Pilică” Popescu triumfând cu 8-5, cu toate că nordicele au deschis repede scorul.

Cele mai bune marcatoare din finală au fost Ana Stanişel Stark şi Antoaneta Vasile Oţelea, amândouă marcând de câte două ori.

  1. Cupa Campionilor la volei masculin, dominată în anii ‘60 de echipele româneşti!

Captură de ecran din 2017.02.19 la 17.05.16

În 1959, este consemnat debutul Cupei Campionilor Europeni la volei masculin, competiţie dominată până în 1969 de echipele din România. În tot acest timp, Rapid Bucureşti a triumfat de trei ori (1961, 1963 şi 1965), în timp ce Dinamo Bucureşti a câştigat de două ori trofeul (1966 şi 1967). Aceste două finale câştigate de clubul din Şoseaua Ştefam cel Mare au rămas în memoria multora.

Finala Cupei Campionilor din sezonul 1965-1966 s-a jucat între două echipe românești: Rapid Bucureşti, deţinătoarea trofeului, şi Dinamo Bucureşti!

Peste 15.000 de spectatori au venit în Sala Expoziţiei pentru a vedea dubla confruntare, iar la final dinamoviştii au fost cei care au avut motive de bucurie, după ce au câştigat ambele manşe (3-1 și 3-2).

Finala a fost comentată în direct pentru Televiziunea Română de marele crainic sportiv Cristian Ţopescu.

Un an mai târziu, cele două s-au reîntâlnit în ultimul act al competiţiei, Dinamo Bucureşti triumfând si de această dată, însă meciul a fost unul mai greu decât cel din 1966.

Voleibaliştii dinamovişti au câştigat trofeul după trei meciuri (3-0, 1-3 şi 3-1). Între 1959 şi 1969, cu excepţia ediţiei din sezonul 1963-64, în fiecare finală a participat cel puţin o echipă de volei din România!

  1. România (masculin), de patru ori campioană mondială la handbal.
sursa: sportrevolution.ro
sursa: sportrevolution.ro

Pe 12 martie 1961, echipa naţională masculină de handbal a României câştiga pentru prima oară Campionatul Mondial, după o finală cu selecţionata Cehoslovaciei (9-8 după prelungiri).

Rezultatul elevilor lui Oprea Vlase şi Niculae Nedeff a fost unul surprinzător, mai ales că nimeni nu îi credita cu şanse pe tricolori. Cu trei ani înainte, la precedentul turneu final, tricolorii reușiseră un singur rezultat de egalitate.

În 1964, România şi-a apărat cu succes trofeul obţinut în Germania de Vest, de această dată trecând de Suedia în finală, cu 25-22.

Vezi și:   Obiectivul lui Dinamo: „Joc spectaculos pentru suporterii noștri minunați!”

Trei ani mai târziu, în Suedia, România a obţinut doar medalia de bronz, însă în echipă îşi făcea apariţia Cristian Gaţu.

La turneul final din 1970, în Franţa, echipa naţională a obţinut cel de-al treilea titlu mondial, după o finală dramatică împotriva Germaniei de Est, 13-12 după prelungiri.

Printre eroii acestei ediţii: Cristian Gaţu, Cornel Penu, Ştefan Birtalan, Gheorghe Gruia, Ghiţă Licu sau Valentin Samungi.

Ultimul mare succes al handbalului românesc pe plan mondial a venit la ediţia din 1974, unde formația condusă din teren de Cristian Gaţu şi de pe bancă de Oprea Vlase a câştigat al patrulea titlu mondial.

În finală, au întâlnit din nou Germania de Est, ţara care organiza acea ediţie a CM, iar ai noștri au câștigat cu 14-12.

  1. Patzaichin, patru medalii de aur la patru ediţii diferite ale Jocurilor Olimpice!
sursa: wild-danube-delta.com
sursa: wild-danube-delta.com

În 1968, la 18 ani, Ivan Patzaichin cucerea, alături de Serghei Covaliov, în proba de dublu, primul aur olimpic, la ediţia organizată în Mexico City.

Patru ani mai târziu, la Munchen, el obţinea medalia de aur în proba de simplu şi medalia de argint la dublu.

A rămas memorabil momentul din calificările de la simplu, când Ivan Patzaichin a fost nevoit să vâslească o bună bucată din cursă cu pagaia ruptă. A fost descalificat, dar în urma protestelor venite din partea delegaţiei României i-a fost acceptată participarea în recalificări.

După ce a trecut de recalificări şi de semifinale fără să aibă nici o emoţie, Ivan Patzaichin a câştigat finala olimpică la pas, în faţa lui Tamas Wichmann (Ungaria) şi a lui Detlef Lowe (Germania de Vest).

Chiar dacă a clacat la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, canoistul născut la Mila 23 (judeţul Tulcea) a triumfat în proba de dublu atât la JO din 1980 de la Moscova, cât şi la Los Angeles, în 1984.

Pe lângă cele şapte medalii olimpice (patru de aur şi trei de argint), Patzaichin a mai cucerit alte 22 de medalii la Campionatele Mondiale de caiac-canoe (nouă de aur, patru de argint şi nouă de bronz).

În 1990, a devenit singurul sportiv român căruia i s-a decernat, din partea Comitetului Internaţional Olimpic, cea mai înaltă distincţie: Ordinul Olimpic Colanul de Platină.

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.

1 COMENTARIU

  1. și care ar fi primele 5 locuri ? Pe 1 bănuiesc că va fi Nadia, dar sporturile de echipă înseamnă mai mult, sunt jucători mai mulți implicați (mă gândesc la cele 4 tituri mondiale la handbal, cotate abia pe 7.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...