Cum se câștigă un maraton de 566 de kilometri la Cercul Polar

M-am bucurat tare mult să aflu că trei români, Andrei Roșu, Vlad Tănase și Tiberiu Ușeriu, participă la o cursă atât de grea și de plină de provocări cum este 6633 Ultra, la Cercul Polar de Nord.

Când am văzut că Tiberiu a și câștigat cursa și că Andrei și Vlad au ieșit pe locul trei, în condițiile în care câțiva participanți abandonaseră deja, mi-am propus să povestesc puțin cu ei despre cine sunt și de ce fac ceea ce fac.

Despre Andrei și Vlad am scris deja, venise rândul lui Tibi. Și iată ce a ieșit…

Tibi, pe scurt, te rog, câteva cuvinte despre tine.

Sunt o persoană spontană, căreia îi plac provocările, și cât se poate de simplă. Îmi plac natura, munții, sportul și îmi place să călătoresc.

Cum arată o zi din viața ta?

Sunt o fire destul de disciplinată și am un loc de muncă, așa cum are orice persoană. În perioada în care mă pregătesc pentru o competiție, îmi fac antrenamentele la prima oră, iar dacă nu am nici o competiție planificată, îmi fac alergarea după amiaza. Merg la sală destul de regulat, în general mă informez despre lucrurile de actualitate și încerc de asemenea să am un program de somn disciplinat.

Care este istoricul tău sportiv?

Am făcut sport de contact, dar nu am fost legitimat la un club. Nu am avut o viață sedentară, iar pasiunea pentru alergare am dobândit-o în urmă cu cinci ani. Mă dau cu parapanta în timpul liber,  merg la sală, dar totul la nivel de amator si hobby.

Îți este frică de ceva în viața asta?

Nu pot să spun că am frică de ceva anume. În general, unele lucruri îmi creează emoții care mă impulsionează.

Ce te motivează cel mai mult?

În general, visez, îmi place foarte mult viața, mă bucur de fiecare zi și mai ales că în fiecare zi fac ceva pentru visul meu.

Ce părere ai despre sportul de performanță din România?

Nu sunt în măsură să mă pronunț în vreun fel anume.

Ce trebuie să facem ca să îmbinăm sportul cu cariera?

Foarte simplu. Pentru mine este și un noroc faptul că fac parte din  frumoasa familie Tășuleasa Social, care îmi dă flexibilitatea de a-mi face propriul program, exceptând desigur perioadele foarte aglomerate pe care le avem în campusul Tășuleasa Social, dar și în acele perioade, eu pot să îmi fac programul meu lejer. Tășuleasa are si un departament de sport Via-Maria-Theresia, numită Competiția Via-Maria-Theresia, de care mă ocup. Îmi place ceea ce fac și asta mă impulsionează foarte mult în a duce toate proiectele la bun sfârșit.

Câte ore te antrenezi pe zi?

În perioada în care nu am o competiție planificată, alerg o oră. Iar când am o competiție la care vreau să particip, alerg 3-6 ore pe zi.

Care sunt pasiunile tale?

Nu sunt fixat pe o chestie de care să fiu dependent, dar îmi place foarte mult să descopăr lucruri noi, să călătoresc.

Despre România ce ne poți împărtăși?

Îmi place să trăiesc în România, deși românii au tendința de a se apropia unii față de ceilalți doar în situații excepționale. Ar trebui să încerce să adopte o altă atitudine și să fie mai uniți în situații normale, iar când li se solicită ajutorul sau nu neapărat, atunci să contribuie și să facă o diferență prin implicarea lor și să nu aștepte o răsplată pentru ceea ce fac.

La ce concursuri ai mai participat până acum și de ce faci tot ceea ce faci?

Am participat la mai multe competiții din țară și străinătate, precum Transylvania 100 în 2012, Mont Blanc, apoi au mai fost și altele, printre care și participarea la Tor Des Geants în septembrie 2015, unde, din păcate, nu am putut să termin cursa, dat fiind că am fost oprit la kilometrul 240, din cauza condițiilor meteo nefavorabile din zonă. Am un vis și încerc să mi-l îndeplinesc. Îmi place să mă autodepășesc, iar prin alegarea de anduranță îmi descopăr „laturi” pe care nici nu am crezut că le am, îmi place să îmi aduc corpul la limită și să descopăr cum se dezvoltă.

Te-ai întors recent de la Cercul Polar, din cursa 6633 Ultra. Ce a reprezentat această cursă pentru tine?

M-am pregătit aproximativ trei luni de când am aflat și m-am decis să particip la această competiție. Ca să fii pregătit, este nevoie de un antrenament foarte intens și strict, pe o perioadă cât mai îndelungată, dar eu nu am avut prea mult timp la dispoziție, însă am avut o dietă pe măsură, m-am odihnit corespunzător, am făcut alergări dimineața și seara, uneori și noaptea, îmbrăcat doar în pantaloni scurți, încercând astfel să-mi obișnuiesc corpul la temperaturi scăzute, baie în copcă minute în șir, pentru a-mi desensibiliza pielea, și meditație.

Ce ai mâncat pe parcursul competiției?

Pe perioada competiției, și anume între punctele de control, am mâncat turtă dulce din Germania, pe care o țineam lipită de corp, între straturile de haine, să se dezghețe și să poată fi comestibilă, deoarece totul a înghețat în sanie. În punctele de control unde aveam apă fierbinte, încercam să mănânc câte trei pungi de mâncare vegetariană, specială pentru astfel de competiții sau pentru expediții. Referitor la hidratarea pe traseul dintre punctele de control, aveam apă în termosuri, însă nu rezistă să fie lichidă pentru o perioadă îndelungată, astfel mai luam gheață formată pe masca de pe față, o puneam în gură și mă hidratam.

Ți-a trecut prin minte să abandonezi?

Dificultatea traseului s-a simțit de îndată ce am început să am probleme la picioare, și anume tendinită. Am crezut că nu o să mai pot continua și gândul la eșec se impregna tot mai adânc, însă mi-am adunat toate puterile spre a gândi pozitiv și mi-am reamintit motivul participării mele la această competiție, visul meu, iar acestea m-au ajutat să parcurg kilometrii rămași.

Cum arată viitorul pentru tine?

Momentan, o să mă ocup de Maratonul Via-Maria-Theresia editia a III-a, care o să aibă loc pe data de 13 august și o să mă întorc la Tor des Geants (http://www.tordesgeants.it/), competiția la care am participat anul trecut și din cauza condițiilor meteo nefavorabile am fost oprit la kilometrul 240. Vreau să termin această cursă. Aș încuraja practicarea sportului, în special de către copii. Sportul înseamnă sănătate.

Și un îndemn de final…

Îndemn pe fiecare să își urmeze visul, să nu renunțe ușor și să nu uite un lucru esențial: „Limitele sunt create de mintea noastră”.

Credit foto: Arhivă personală