Povestea primului titlu născut dintr-o mare dragoste

Povestea primului titlu câștigat de Universitatea Craiova a fost una cu multă iubire, cu emoție și suspans. Oltenii i-au devansat în ultima etapă pe rivalii de la Dinamo.

Toate poveștile frumoase încep astfel: „A fost odată”…,  iar aceasta, a „Campioanei Unei Mari Iubiri”, nu face excepție.

A fost odată o după-amiază a lui „Cireșar”, acoperită bine de nor alb, pe fondul unui cer albastru.

19 iunie 1974, într-o miercuri, la Craiova. Orașul era tulburat de mari emoții, ale unor pătimași chibiți. Acolo, fotbalul pusese uriaşă dragoste în inimile lor. În acea zi, se disputa o ultimă etapă a unui alt campionat.

Era al 10-lea sezon al Științei pe prima scenă fotbalistică. O sfântă zi, în care pavatele cărări alb-albastre nu duceau către „Central”, ci toate gândurile zburau către stadionul din Ploiești, acolo unde Știința juca împotriva Petrolului, luptând pentru al doilea an consecutiv cu tricourile de campioni pe masă.

Toată Oltenia asculta la radio cu răsuflarea tăiată

Pătimașele suflete craiovene erau conectate la aparatele de radio, ascultând un meci cât un campionat întreg. Oltenia toată și o parte din țară erau numai urechi. Un singur punct câștigat de juveți era necesar și un suprem vis devenea realitate.

Alt frumos vis se năruise în urmă cu un an, când în ultima etapă a ediției de campionat 1972/1973, Craiova pierdea cu 1-0 la UTA, iar în „Ștefan Cel Mare” dinamoviştii o băteau pe CFR Cluj cu 4-0. Exact de câte goluri avea nevoie Dinamo pentru a deveni campioană. Dar Craiova dobândea cel mai frumos titlu ce poate fi oferit unei echipe, și anume: CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI!

Sezonul fotbalistic 1973/1974 a fost unul excepțional pentru Oblemenco și Compania, Știința punând stăpânire pe primul loc din prima etapă până la final.
Nimic nu le-a mai stat în cale oltenilor, au învins orice obstacol ivit. Totul a fost ca o răzbunare pentru  ce i se întâmplase în urmă cu un an.

Și în  acest campionat, ’73/74, Universitatea Craiova a dus o luptă crâncenă cu Dinamo până-n ultima etapă. „Câinii” faceau scor, 7-0, cu FC Argeș. Un rezultat mincinos, care le permitea ca la o înfrângere a Craiovei la Ploiești să-şi adjudece pentru al doilea an consecutiv titlul.

Debutul lui Negrilă în spiritul oltenesc

La Ploiești, în echipa de start a Științei își face apariția în premieră tânărul fundaș dreapta Nicolae Negrilă. Acesta joacă exact, la sacrificiu, în spiritul oltenesc ce avea să-l caracterizeze de-a lungul întregii sale cariere.

Echipa Științei din acel meci: Oprea – Negrilă , Bădin , Boc, Berneanu – Strîmbeanu , Deselnicu , Ivan – Niţă  (min. 56, Bălan ), Oblemenco (min. 85, Balaci), Ţarălungă. Antrenor principal: Constantin Cernăianu.

Cu toții au jucat eroic, s-au dăruit pană la ultima secundă, reușind un scor alb, punctul care a făcut diferența pentru a deveni campioni.

Odată cu sfârșitul meciului de la Ploiești, Cetatea Băniei, și nu numai ea, a intrat într-o imensă sărbătoare. Pe aproape tot parcursul drumului de întoarcere spre Craiova, autocarul ce transporta noua campioană a României era oprit de mii de fanii ai Științei, pentru a le mulțumi băieților, pentru a-i îmbrățișa.

Era un titlu de campioană izvorât dintr-o mare dragoste ce se revărsa către o echipă care își obținea meritele exclusiv și corect în dreptunghiul verde. Era o încununare a talentului și, da, a vitejiei unor sportivi adevărați. Era titlul unui stadion „Central” din Bănie, care meci de meci era populat cu 30.000 de spectatori frenetici. Capitala Olteniei îl merita pe deplin.

„Tunarul” Oblemenco, poleit în aurul celor patru titluri de golgheter dobândite, merita și el o medalie de campion, în ciuda faptului că prezența la națională îi fusese interzisă. O mare nedreptate pricinuită unui imens suflet, care și-ar fi dorit măcar un minut să joace pentru țara sa, într-un meci oficial.

Povestea primului titlu, Universitatea Craiova 1973/1974

Portari: Paul Manta (12 meciuri), Florin Oprea (23)

Jucători de câmp: Petre Deselnicu (33 de meciuri / 2 goluri), Lucian Strâmbeanu (33/0), Alexandru Boc (32/1), Ion Bălan (32/19) – golgheterul echipei), Theo Ţarălungă (31/11), Ion Oblemenco (29/14) – căpitanul echipei, Ion Niţă (29/2),  Victor Niculescu (28), Ilie Balaci (27/3), Dragu Bădin (25), Dumitru Marcu (25/7), Cornel Berneanu (23), Costică Ştefănescu (20), Ion Velea (14/1), Nicolae Ivan (9/ 2), Ion Stăncescu (3), Ioan Kiss (2), Mircea Chivu (1), Ion Constantinescu (1), Nicolae Negrilă (1), Constantin Pană (1).

Antrenori: Constantin Cernăianu, Constantin Oţet.

Doctor: Vasile Frânculescu.

Au mai cochetat cu echipa fraţii Gabriel şi Cristea Boldici, Eduard Schell, Marian Bondrea, Dacin (din echipa de tineret, campioană şi ea în acel sezon, 1973-1974, antrenor fiind Constantin Deliu).

Iar acum, încheind povestea primului titlu cucerit de Universitatea Craiova, o lacrimă mi se furișează și coboară, stropind un alt articol de suflet…

Un surâs, o lacrimă, un strigăt de bucurie…

Hai Universitatea, hai Craiova!
Tu Campioana Unei Mari Iubiri!