Care este rușinea Superligii? Dar superlativele?

Superliga României a ajuns la finalul turului din sezonul regulat, prilej pentru o radiografie la sânge a ierarhiei interne: care sunt dezamăgirile acestui sezon, cine și-a depășit condiția și ce ne așteaptă în retur? 

Ultima rundă a turului ne-a delectat cu meciuri de un dramatism aparte, așa cum ne place. Multe victorii ciupite pe final, cartonașe roșii din belșug și derby-uri de 5 stele. Plecând de la premisa că patru echipe mai au, totuși, restanțe, chiar dacă turul campionatului regulat a ajuns la final, iată cum se prezintă situația:

Farul Constanța a încetat să mai lumineze 

Regele, văzut mai degrabă ca un zeu la Constanța, a tot făcut minuni. A reinventat o echipă cu istorie, i-a băgat parale în buzunar, a pus bazele unui viitor de exportator fotbalistic, iar cireașa de pe tort – a reușit performanța extraterestră de a deveni campion al României de două ori într-un interval de doar șase ani. Pare însă că era Hagi apune încet, dar sigur. Nici chiar el nu îi mai poate îmblânzi pe Alibec & Co. 

Dacă punem în balanță bugetele echipelor, Hagi e evident dezavantajat, însă performanțele din ultimii ani ne fac să catalogăm acest dezastruos loc 13 ca fiind rușinea Superligii. Greu de amintit când a fost ultima dată când constănțenii s-au afundat atât de mult pe fundul mării.

Soluția, poate, ar fi o reconciliere fotbalistică generațională între Ianis și Gică. Nu că ar fi certați, dar pare că le-a mers mai bine împreună.

FCSB, echipa care joacă doar când are chef

Geneza acestui sezon prevestea un an tragicomic pentru roș-albaștri. Dublul statut competițional – Liga 1 și Europa League – deși onorabil, făcea ca echipa să fie vulnerabilă. Mai ales psihic, când din fotoliul de patron s-a dat ordin că acest sezon este all-in Europa. Realist vorbind, multe meciuri interne au fost jucate exclusiv la zeflemea.

Așa a și fost, căci în primele 5 etape steliștii nu s-au lipit decât de o victorie. Egal cu o nou-promovată, eșec cu circ împotriva lui Poli Iași și tot așa. 

Dar aici intervin providența, tacticianul cu păr gelat Charalambous, rugăciunile lui nea Gigi și cine mai știe câte! Fix când rivalii îi cântau prohodul cu cea mai mare ardoare, fecesebiștii se trezesc din comă. Și s-au trezit atât de bine, încât pot ajunge pe podium cu o victorie în restanță. 

De Europa nici nu mai încape discuție. “Să vină Manchesterul Roșu pe Arena Națională, la măcel”, ar spune unii suporteri un pic euforici. Să nu uităm însă că Erik Ten Hag a plecat, iar Olaru n-are cum să dea gol mereu. Până la urmă, chiar dacă ar da, ce mai contează un gol când iei 7-8?

Câinii își arată colții

Mulți ar spune că U Cluj este surpriza acestui sezon și ar avea dreptate. La fel de mulți ar mărturisi că Dinamo a realizat o minune. Câinii au reușit să adune în primele 15 etape aproape tot atâtea puncte ca în tot sezonul trecut. De la barajul pentru liga a 2-a la podium, așa, peste noapte. Jos pălăria!

Mediocritatea oltenească

Universitatea Craiova ne depășește competența, căci e imposibil de înțeles ce forțe obscure gravitează în interiorul echipei. Rar se mai poate vedea atât de multă durere la bască ca pe Oblemenco. Niciodată cei mai buni, niciodată cei mai slabi. Când e de câștigat termină pe locul doi, iar când e de pierdut evită dezastrul la limită.

O echipă cu salarii astronomice, a cărei unică constantă sunt declarațiile de după meci ale jucatorilor: “Puteam mai mult”, “Trebuie să ne revenim”, “Nu e Mister de vină, ci noi, jucătorii”, “Știm că ne-am dezamăgit fanii”. Dar cui îi pasă de sufletele unor fani amărâți? Să intre miarele!

Rapid se mișcă încet

Efectul Șumi s-a produs într-un final. Cu întârziere ceferistică (compania feroviară, nu echipa), dar pare că echipa începe să își găsească ritmul. Diferența dintre locul pe care îl ocupă Rapidul, locul 7, și locurile fruntașe nu e mare. De altfel, U Cluj e singura departe de pluton.

Chiar și așa, investițiile și blazonul obligă căpriorii să țintească mai sus.

Clujul, capitala fotbalului românesc

Performanțele din ultimul deceniu fac din Cluj noua capitală a României. Cu pragmatismul CFR-ului, toanele bursucului și trofeele pe bandă rulantă ne-am obișnuit deja. Să fie oare timpul pentru încă o echipă din Ardeal? 

Studenții au un parcurs remarcabil – o singură înfrângere la finalul turului! Dacă nu am fi avut acest sistem încurcat cu play-off și play-out, U Cluj s-ar fi putut gândi încă de acum la cântăreți pentru petrecerea de titlu. 6 puncte față de locul doi și cel mai bun golaveraj din Superligă.

Se anunță una dintre cele mai strânse lupte la titlu din ultimii ani, cel puțin până acum. Iar motivul principal este inconstanța echipelor, nu neapărat jocul nemaipomenit. Cu excepția liderului, toți ceilalți au arătat că nu există adversar slab sau bun – doar formă de moment.