Lovin spune povestea campioanei: „Prietenie, tenis cu piciorul, fără apă caldă și lumină în vestiar”

Florin Lovin (34 de ani) este unul dintre cei mai experimentați jucători din lotul Astrei, noua campioană a României. Lovin a luat titlul și cu Steaua în 2005 și 2006, dar ne spune acum care au fost secretele surprinzătoarei echipe antrenate de Marius Șumudică.

Cum ați reușit să treceți peste problemele financiare? Ce v-a unit ca să mergeţi înainte?

Ne-am creat fel de fel de obiceiuri, prin care să uităm de lucrurile apăsătoare. Au fost perioade în care nu am avut vestiare să ne schimbăm, ne schimbam într-o sală de sport, făceam duş în altă parte, fiindcă nu aveam apă caldă, nu aveam lumină. Au fost chestii foarte urâte. Poți scrie o carte acum despre cum a luat Astra titlul. Dar cred eu că problemele astea au existat pentru că patronul a avut conturile blocate, din câte am înțeles, nu a putut să facă o infuzie de capital, iar clubul a trebuit să se autofinanțeze.

Și totuși, ați continuat…

Da, după cum spuneam, ne-am făcut tot felul de obiceiuri, cum ar fi tenisul cu piciorul, pe care îl jucăm în vestiar, unde am spart tavanul, am spart neoanele, am spart totul… Veneam cu o oră înainte de antrenament și jucam. Veneam doar pentru tenisul ăsta, iar ce urma, antrenamentul, era doar o continuare. Ne găsisem tot felul de chestii ca să creăm o atmosferă frumoasă.

Atmosfera a fost cea mai importantă în câștigarea titlului?

Cel mai important: eu n-am întâlnit echipă în cariera mea, și am schimbat vreo nouă, în care toți jucătorii, de la primul până la ultimul, să fie prieteni. Peste tot, există doi-trei care au anumite tabieturi, le fac pe-ale lor. Noi avem aceleași preocupări, am ieșit, ne-am distrat împreună, toate le-am făcut împreună. Dar am avut și un antrenor care ne-a lăsat să facem aceste lucruri. De multe ori, eram transpirați după tenis, curgea apa de pe noi, iar Șumudică ne întreba: “Bă, ce faceți, ați venit la antrenament sau la tenis?” De multe ori, psihicul bate pregătirea fizică. Asta a făcut diferența dintre noi și alte echipe, exuberanța și plăcerea de a juca fotbal.

Care au fost atuurile voastre în fața Stelei?

Eu am avut norocul și ghinionul, în același timp, să fiu în postura lor. Știu ce înseamnă să joci la o echipă ca Steaua, știu ce înseamnă să trebuiască să câștigi absolut fiecare meci. La Steaua, chiar dacă joci cu Chelsea, chiar dacă joci cu Voluntari, trebuie să câștigi. Este presiune mare, trebuie să fii foarte tare. Jucătorii români mai tineri nu au educația și mentalitatea necesare pentru a face performanță la nivel înalt. Steaua putea pierde campionatul anul trecut în fața unor fotbaliști, cei de la ASA, aflați la final de carieră. Noi am luat titlul cu mulți jucători de peste 30 de ani. Asta ar trebui să-i mobilizeze pe cei tineri. Pe primul plan, trebuie să pună fotbalul și apoi celelalte lucruri. Noi, când eram tineri, ieșeam cu mingea afară de la 8 ani și n-am mai lăsat-o până am ajuns la profesioniști. Aveam plăcerea asta și nu puneam niciodată banii pe primul plan. Am crescut cu ambiția asta și poate de aceea am și realizat performanțele de la Steaua.

Dani Coman, Daniel Niculae, Șumudică ți-au reproșat faza cu bricheta?

Episodul cu bricheta nu-mi face prea mare cinste. Ca în orice carieră, ai fapte cu care te mândrești și fapte cu care nu te mândrești. Eu am avut norocul să plec din România și să văd lucrurile altfel. Probabil că dacă nu plecam din țară rămâneam prizonierul propriilor idei și nu puteam evolua. Presiunea asta mediatică din jurul Stelei, din jurul Rapidului, care era atunci, te determina să ai anumite reacții pe care în mod normal nu ar trebui să le ai. Eu în continuare, legat de episodul Bricheta, nu am ce să-mi reproșez, pentru că nu a fost decizia mea de a încheia meciul, doar că am pus o presiune asupra arbitrului și poate asta l-ar fi făcut să fluiere finalul. Dar am vorbit cu el și mi-a spus că luase decizia chiar în momentul în care a fost lovit în cap cu acea brichetă.

„Rapid merita să câștige meciul”

Ai proceda similar acum?

Judecând acum la rece, cred că un meci de fotbal trebuie să se încheie numai pe teren și cred că Rapidul merita să câștige acel meci, dar asta a fost la momentul respectiv, mi-am cerut de nenumărate ori scuze pentru comportamentul meu de atunci. Acum, de exemplu, în ultimii doi ani, de când m-am întors în România, nu le-am cerut niciodată socoteală arbitrilor, indiferent de deciziile lor. Mi-am schimbat total abordarea față de arbitraj.

Marea prietenie cu marele rapidist Daniel Niculae

Cu foștii rapidiști de la Astra ai devenit prieten…

E o relație surprinzătoare. Cu Șumudică sunt la a doua echipă împreună, avem o relație specială, dar nu e nimic mai mult decât un antrenor care îl apreciază pe elevul său, și viceversa. Dar cu Daniel Niculae am legat o prietenie pe care nu credeam că o pot lega cu un om care are un trecut rapidist atât de puternic. Suntem prieteni atât pe teren, cât și în afara terenului, avem hobby-uri comune, avem lucruri frunoase pe care le împărtășim. Suntem ca o familie la Astra, de rapidiști, steliști, dinamoviști, toți la un loc.

Steaua și lipsa de comunicare

Te-ai mai vedea jucând la Steaua?

Am 34 de ani, dar eu cred că vârsta nu s-a văzut în acest campionat. Jucătorul de fotbal trebuie judecat după prestație, nu după vârstă. Și după parametrii fizici. Eu alerg la fiecare meci când sunt titular peste 12 kilometri, deci corpul meu spune că mai poate și, atât timp cât îmi va spune asta, voi juca. Chiar înainte de Astra, mă gândeam într-un colț al minții mele că mi-aș fi dorit să mă întorc la Steaua. Dar Steaua are o altă strategie, nu prea e de acord cu repatrierile, pentru că și cei care s-au întors nu au mai dat același randament. E și greu să joci la Steaua în acest moment, când echipa e privată de prezența fanilor din tribune. Au jucat acasă cu 700 de spectatori la un meci. E și problema cu sigla.

Poate și asta i-a îndepărtat pe suporteri, lipsa de identitate…

Exact, lipsa de identitate și lipsa asta de comunicare. Un club de talia Stelei trebuie să dea un comunicat din când în când cu ce se întâmplă în cadrul clubului, să le explice fanilor de ce nu se întâmplă anumite lucruri. Trebuie să existe și o transparență pentru ca fanii să fie lângă tine. Dar această transparență nu există la Steaua.

„Oamenii de fotbal parcă nu vor să facă bani”

Aveau nevoie de o strategie privitor la fani, mai ales în momentele grele din ultima vreme?

Păi dacă ne uităm la toate echipele din Liga 1, nu au un site ca lumea. Noi nu avem site. Echipa de pe primul loc nu are site! Dacă te uiți la jucători, îl vezi pe Ben Youssef, care juca acum un an jumate pentru Astra. Cei de la cluburi trebuie să înțeleagă că o dată cu interesul fanilor vin și sponsorii la club, vin bani. Oamenii de fotbal nici nu gândesc din punct de vedere al business-ului. Parcă nici nu vor să facă bani.

Poate când veți ajunge voi conducători, cei care ați mai fost pe afară, veți schimba lucrurile.

Eu am avut o tentativă anul trecut, să merg la FCM Bacău, într-o funcție de conducere, dar mi-am dat seama că acolo unde există influență politică nu ai cum să faci treabă. Vii cu o idee, cu un proiect, iar unul care nu a jucat fotbal în viața lui să te certe că de ce gândești așa…

Dar fără sprijin local, fără politic, poate că ar fi dispărut multe cluburi, nu?

Poate că nu ar fi dispărut. Sau poate că nu ar fi apărut cluburi din astea mici. Orice echipă care este susținută politic nu face performanță. Vin sporadic, vin un an și pleacă. Corupția e la un nivel fantastic, la un moment dat balonul se sparge. Dacă nu faci ceva pe principii sănătoase, nu are cum să reziste.

Credit foto: Răzvan Păsărică / sportpictures.eu