Din amintirile unui veșnic îndrăgostit de Universitatea Craiova: episodul Bayern

Din amintirile unui veșnic îndrăgostit de Universitatea Craiova este serialul care debutează astăzi în SPORTescu. Petre Alicsandroiu va rememora cu emoție episoade trăite alături de Craiova Maxima.

Erau timpurile când frumoasele albe  zăpezi își luau adio din Bănie, iar parfumul primăvăratic al verdelui ierbii de pe „Central” te-mbăta. Purul și gingașul ghiocel ne oferea dulcele sărut al fotbalului european.

Cum să nu te ia cu amețeala, când în adierea venită de-acolo din iarbă, venea o esență puternică a gazonului, sculptat sub greutatea unor crampoane de talie mondială. 

Trofeele așezate în suflet

N-aveai cum să nu te îndrăgostești de EA, cea care imi bucurase cu mult viața, prin titlurile dobândite cu multă jertfă, cu mult talent. Câștigase prea mult pentru MINE, îmi dăruise într-un timp scurt multe trofee, ce-mi erau cu sfințenie aranjate în suflet.

Din amintirile mele de aur: campionatul câștigat în ’73. Da, e adevărat, Știința devenise o „CAMPIOANĂ A UNEI MARI IUBIRI”. Apoi, în ’74, din nou campioană. ’77 și ’78 câștigătoare a Cupei României. În ’80, se încoronează din nou campioană, iar, „acum”, în ediția competițională 1980-’81, mă copleşise devinitiv, reușise EVENTUL. 

2 martie 1982. Miercuri aproape ora 2 ziua. Stadionul geme de oameni. În fața televizorului, inima-mi sare din piept, emoțiile fericirii mă copleșesc. Era o premieră în fotbalul românesc. Sfertul de finală al Cupei Campionilor,  Universitatea Craiova – Bayern Munchen, e gata să înceapă, gata cu veșnica mea așteptare a meciurilor mele.

 „Știința” întâlneşte o forță fotbalistică, una care are în componența sa doi monștri sacri ai balonului, Paul Breitner și Karl Heinz Rummenigge. Cu toții asteptam o revanșă în fața echipelor vest-germane. Cum puteam să uit că, în ’79, Borussia Mönchengladbach, cu ajutorul arbitrilor, își batuse joc de visurile alb-albastre ale unui pătimaș copil. 

Și de data asta, mărețele mele vise se taie rapid, iar cei doi giganți fotbaliști bavarezi îmi arată realitatea din teren, marcând două goluri la foc automat. Nemții merg în semifinale după acest 2-0 și după un merituos 1-1 al juveților în deplasare. 

 Acum privesc oglinda și-mi văd chipul, zărind lacrimi fericite și triste ale copilului de-atunci, și-ale copilului rămas în mine. Încă mai persistă pe fața-mi sculptată de ceva riduri șiroaiele fierbinți ale ochilor care privesc ne-ncetat peste umărul trecutului meu MAXIM. 

Hai Universitatea! Hai Craiova!