Dor de Sebastian Domozină, dor de Craiova Maxima!

Dor de Sebastian Domozină, dor de Craiova Maxima! A fost o dată o mare echipă, a fost o dată un mare comentator sportiv…

dor

Cum trec anii, nea Sebi! Dureros de repede, atroce de numărat, dar trec și tot trec, iar eu mai pot vorbi de mata doar la trecut. Uite, se făcură 23 de cînd comentezi din Gradina Raiului. Te duseși după nea Mărin, că și el cinstește un zaibăr cu Sfîntul Petru…

Dacă iubesc Universitatea Craiova, este pentru că și mata ai contribuit la această iubire. Cînd cereai legătura pe Central și auzeam freamătul tribunei, ȘTIAM… Cînd îți auzeam vocea la radio, închideam ochii și îi vedeam parcă pe viu pe băieți. Pe Balaci… pe Crișan… pe Tilihoi… pe Ștefănescu… S-au dus și ei, nea Sebi…

Dar ce frumos vorbeai, și cum îți ardea vocea și cum ne fremătau inimile… Cine poate să uite descătușarea dumitale la acel gol al lui Negrilă? „Gooooooooool, goooooooool, extraordinar, extraordinar, extraordinaaaaaar”.

Ce ni se spunea nouă „brazilienii României”, dar în ziua aia și Brazilia lua notițe de la mata dacă te-ar fi auzit. Dar meciul de la Split, cu Irimescu erou. Și Cîrțu cu topspinul lui de Năstase, cu care a închis lumina grecilor din Pireu. Cu Geolgău, care i-a făcut pe cei din Monaco să învețe oltenește…

Ce mult te-am iubit…

Cel mai mult te-am iubit cînd aproape plîngeai în ultimele minute ale meciului cu Chaves. Mai aveam nevoie de un gol și acesta nu a mai venit, iar mata ȘTIAI că Maxima s-a dus. Că pentru Știința vor veni vremuri grele. Că Europa ne va fi interzisă nouă, din cauză de generali, de prim-secretari, de securiști, de Victorii, de Flăcări… Voi ține minte vocea dumitale de la Chaves până voi muri.

Vezi și:   Episodul Bordeaux. Din amintirile unui veșnic îndrăgostit de Universitatea Craiova

În casă era intuneric și eu ascultam la radioul cu baterii. Afară, ploua torențial.. Ai apucat să vezi cum ne-am întors precum frunza și ca iarba primăverii, deși era toamnă, toamna lui 1989, cînd am învins toate ministerele și tot sistemul.

Și când am făcut eventul, cu câtă patimă ne spuneai că suntem cei mai buni… Pentru că eram!

Dar, așa cum ne-am bucurat, tot așa ne-a lovit trăznetul. Boala asta care vine cînd vrea ea… Moartea care nu avea altă treabă… Și te-ai dus… Avea  Raiul nevoie de un comentator bun și pătimaș.

Au trecut anii, nea Sebi. 23 de ani, bătuți pe muchie. Noi, tot cu Craiova, tot singuri împotriva tuturor, cu supărări, cu bucurii, cu pandemii mai nou.

Au trecut 23 de ani, Maestre Sebastian Domozină. Dar nu te-am uitat. Și mai știi ceva? Dacă ai fi fost mata la microfon în vara asta, nu ne egala CFR-ul…

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...