Bravo, Robert! Pentru toată emoția și iubirea pe care ai stors-o din noi

Bravo, Robert! Pentru toată emoția și iubirea pe care ai stors-o din cei care te-au urmărit, îți mulțumim!

Așa arată postarea din această dimineață pe care o puteți regăsi pe profilul de Facebook al Irinei Glință, mama lui Robert Glință, după ce acesta a încheiat finala de 100 m spate pe locul opt la Jocurile Olimpice de la Rio.

Îl putem urmări din nou pe Robert Glință în calificări la 200 m spate miercuri, 10 august, la ora 19.25.

„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor…” (Ecleziastul, 3-11)

I-am cunoscut pe Robert și pe părinții lui acum doi ani, la Campionatele Internaționale de Înot ale României desfășurate în București. Am urmărit postările, realizările, susținerea, am citit toate materialele scrise cu și despre Robert, am simțit iubirea și emoția din spatele fiecărei competiții. Am realizat că ingredientul cheie al succesului lui Robert, pe lângă talentul lui deosebit, este susținerea și iubirea familiei.

În sportul de performanță înveți ce înseamnă cu adevărat răbdarea. Răbdarea este o virtute, iar performanța nu e un joc de noroc. Aceasta vine după multă muncă, consecvență, încredere, ambiție, răbdare. Să ajungi la Jocurile Olimpice la 19 ani, să concurezi alături de sportivi cu mult mai multă experiență și de viață, și competițională, să te clasezi între primii opt la nivel mondial, asta înseamnă o adevărată performanță.

Lui Robert îi place ceea ce face. Se vede în atitudine, în ținută, în ceea ce ne împărtășește nouă, publicului, în rezultate. Reușește de fiecare data să ne ofere un adevărat spectacol. Nu ai cum să nu-l admiri și să nu-l respecți, pentru că este o adevărată lecție de viață pentru mulți dintre noi.

Delegația română a plecat la Rio plină de speranță. Primele zile ne-au arătat și extaz, și agonie. Nu știu ce așteptări aveau sportivii, dar cu siguranță își doreau și își doresc să ajungă cât mai departe. Lumea sportului de performanță este dură, iar succesul poate fi amăgitor. Dacă în România te clasezi printre primii, când ajungi la competițiile internaționale trebuie să faci față unor alte provocări, la nivel mult mai ridicat: presiune psihică, competiție acerbă, standarde mult mai ridicate, echipamente mult mai performante, diferență de fus orar, timpi mult mai buni etc.

Stăpânire și putere într-un corp atât de tânăr

Robert s-a înarmat, de fiecare data, cu răbdare. Se pare că are atuul învingătorilor. De fiecare dată își fixează un obiectiv și reușește să-l atingă. Este uimitoare această stăpânire și această putere într-un corp și o minte atât de tinere. Și eu cred că mai are ceva, ce mulți sportivi pierd pe parcurs: credință și încredere. Credință că va reuși în ceea ce și-a propus și încredere în forțele proprii.

Pentru cei care vă veți întreba, prin absurd, de ce doar locul opt, vă recomand să vă exersați răbdarea. Eu sunt absolut convinsă că este de-abia începutul pentru Robert, unul frumos, care ne-a dovedit că și în România se poate și că și în România poți, măcar pentru un moment, să ai senzația că ții pământul într-o mână.