Vă amințiți de Daciada?

Daciada nu e o colegă de clasă sau o prietenă din copilărie, ci este mini-Olimpiada românilor de pe timpul lui Ceaușescu.

„Primii în sport, primii în producţie”, motto-ul care în anii 80 era pe buzele tuturor şi se referea la Daciada, o competiție cu şase milioane de participanţi sau „bunul întregului popor”, cum îl numeau liderii partidului comunist.

Prima Daciadă, în total fiind șase, a avut loc în 1978. Vizitele lui Nicolae Ceauşescu în China şi Coreea de Nord i-au deschis acestuia apetitul pentru manifestaţii grandioase şi demonstraţii de masă.

Un moment important în organizarea mişcării sportive l-a reprezentat şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 1976, în cadrul căreia a fost examinat programul privind dezvoltarea activităţii de educaţie fizică pe perioada 1976-1980. Partidul fixa cincinale nu doar pentru activitatea economică, ci şi pentru cea sportivă. Astfel, cincinalul sportiv 1976-1980 prevedea „stimularea activităţilor sportive de masă, asigurarea participării tineretului, maselor largi populare, în formele cele mai variate, la practicarea tuturor sporturilor, acţionându-se în acest fel pentru mai buna utilizare a timpului liber”. (sursa: sport-inromania.ro)

Mesajul principal transmis de un eveniment ca Daciada era:  „Oamenii trebuie învăţaţi să nu-şi irosească timpul liber, ci să-l utilizeze în mod inteligent”. Dacă stăm să analizăm puțin, mesajul este corect și, în mod evident, oamenii trebuie să învețe și azi să-și gestioneze timpul liber și să-l umple cu ceva constructiv, educativ și sănătos, cum ar fi activitățile sportive.

În numele Daciadei s-au construit săli de sport, stadioane, s-a investit în infrastructură și s-a propagat mesajul la nivel național. Multe dintre bazele sportive create atunci au dăinuit peste ani, cu minime investiții, altele au intrat în paragină.

Ca să ajungi să participi la Daciada, trebuia să întrunești anumite condiții, iar una prioritară era să fii cetățean model. Sportul era destinat maselor de oameni, deși după competiții se alegea elita. Dar fenomenul era încurajat și propagat de la vârste fragede peste tot. Devenise o adevărată onoare să fii ales și susținut să participi la un astfel de eveniment.

Halterofilii Nicu Vlad şi Traian Cihărean, atletele Maricica Puică, Ella Kovacs, Alina Astafei şi Paula Ivan, canotoarea Sanda Toma, luptătorii Ştefan Negrişan şi Andrei Iancu, judoka Vasile Puşcaşu sunt doar câteva nume remarcate la competiţiile Daciadei, pentru ca apoi ei să reprezinte România cu succes în competiţiile internaţionale.

Regulamentul Daciadei a fost aprobat în august 1977 şi prevedea că rolul acestei manifestaţii este să asigure:

• dezvoltarea intensă şi multilaterală a educaţiei fizice şi sportului de masă, oameni puternici şi sănătoşi, apţi pentru muncă;

• ridicarea nivelului general al activităţii sportive de performanţă la nivel mondial, care să ducă la creşterea prestigiului României în lume.

Daciada trebuia să cuprindă toate ramurile de sport, o gamă largă de manifestări sportive, care se adresa tuturor categoriilor de vârstă şi profesiuni, atât din mediul urban, cât şi rural.

6.000.000 de români au participat la prima ediţie a Daciadei, muncitori, ţărani, intelectuali, militari, pionieri şi elevi, tineri şi vârstnici din întreaga ţară. Dintre ei, circa 2.000 s-au distins prin talent, aptitudini şi posibilităţi de a urca treptele măiestriei sportive, fiind selecţionati şi încadraţi în cluburile de performanţă. (sursa: sport-inromania.ro)

Mă gândesc serios că dacă am relua acest model, care nu e deloc rău, în formulă modernă și practică, avantajele ar fi unele uriașe, atât la nivel național, cât și internațional. Să ne amintim totuși că Epoca de Aur a format caractere puternice și oameni de valoare, inclusiv în sport, chiar dacă unii nu sunt de acord cu așa ceva. Cred sincer că trebuie păstrat și dezvoltat ce este bun, nu aruncat la coș doar pentru că poartă o amprentă nefericită.