Sport sau școală, ce alegem, cum alegem, cine alege?

Sport sau școală, ce alegem pentru copilul nostru? Întrebarea corectă ar fi, de fapt: „Ce alege el?” Noi zicem că se pot face amândouă.

b_casubasigalusca8_resize
Credit foto: darabaneni.ro

Sportul de performanță este complet diferit de sportul de plăcere sau de întreținere. Deși de multe ori sportul de performanță începe din joacă, cu „hai să-mi duc și eu copilul la un sport, ca să fie sănătos și să se dezvolte frumos”.

Toți tinerii cu care am vorbit de-a lungul timpului în calitate de consilier în carieră sau de mamă de sportivă de performanță mi-au spus că regretă că au abandonat sportul de performanță și că nu ar fi făcut-o dacă ar fi fost alegerea lor. Au ales părinții pentru ei. Ei nu au avut niciun cuvânt de spus.

Sportul de performanță presupune mult mai multă muncă, mult mai mult efort, mai multă seriozitate, responsabilitate, disciplină, decât sportul de plăcere. Sportul de plăcere îl practici dacă vrei și când vrei.

În practicarea unui sport de performanță nu ai loc de întors. Ori te dedici, ori faci doar de plăcere, ori te lași, pentru că devine din ce în ce mai greu de recuperat.

Există cazuri de sportivi care s-au lăsat, din diverse motive, dar au revenit parcă mai în forță, microbul fiind prea bine înfipt. Căci da, devine un microb, nu te părăsește niciodată, deși tu-l părăsești pe el.

Mi-e drag să urmăresc competițiile copiilor, adolescenților, tinerilor, evoluția lor în timp, transformările atât fizice, cât și emoționale.

Mi-e ciudă când abandonează sportul. Au talent, au pasiune, au rezultate, se duc cu drag la antrenamente, petrec ore întregi transpirând, dând tot ce e mai bun, participă la competiții, ajung printre cei mai buni, dacă nu chiar cei mai buni, și la un moment dat li se dă de ales, dacă li se dă: școală sau sport.

Vezi si...  Antrenamentele SF au scăpat de sub control: Gnohere semnează cu un club de pe Marte!

Da, pot fi de acord că nu le poți face pe ambele la nivel de excelență sau performanță. Pot fi de acord că sunt perioade în care trebuie să te duci la competiții și să lipsești de la școală, fiindu-ți greu să recuperezi ulterior, dar se poate. Pot fi de acord că un sportiv trebuie să aibă și cultură generală, să știe să se exprime, să cunoască o limbă străină, să aibă o bază și pentru asta trebuie să pună accentul și pe educație.

Pot fi de acord că financiar vorbind devine din ce în ce mai costisitor. Pot fi de acord că ne dorim ce e mai bun pentru copilul nostru, deși ce vrem noi s-ar putea să nu corespundă cu ce vrea el. Dar nu pot fi de acord cu a alege între cele două, mai ales în condițiile în care școala românească nu formează caractere, așa cum o face sportul, ci doar niște roboței încadrați în niște tipare.

De aceea, mulți profesori nu agreează ideea absențelor în favoarea sportului, pentru că nu sunt formatori, ci doar executanți care consideră că materia lor este cea mai importantă și că talentul și înclinațiile copilului nu contează.

Și iată cum acel talent și acea muncă de ani de zile sunt astfel irosite fără ca măcar copilul sau tânărul să aibă ceva de argumentat. Dorința, vocația, talentul nu au nicio relevanță în fața unor părinți care vin cu argumentul suprem: ori faci cum spun eu, cât ești la mine în casă, ori… continuarea o știți voi mai bine ca mine.

Vezi si...  Echipamentele de compresie, tot mai căutate de sportivi

Poate ar fi indicat să conteze munca uriașă, talentul, dorința, mai mult decât cuvântul nostru de părinți care le știm pe toate. Poate ar fi indicat să analizăm toate ipotezele înainte să ne impunem decizia finală. Poate ar fi indicat să-i lăsăm și copilului spațiu și libertate de gândire, și poate vom fi surprinși să aflăm că știe foarte bine ceea ce vrea.

Și poate ar fi timpul să lăsăm prejudecățile de genul „ce naiba faci cu sportul în România” și să încurajăm și să susținem performanța, vocația, dăruirea și talentul. Sigur, avându-le pe toate, acel copil va reuși în viață, indiferent de prejudecățile noastre. Exemple avem destule.

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

5 COMENTARII

  1. Foarte frumos scris… exact de la acest concept am plecat si noi la drum cu proiectul Lumina Wolves unde ne dorim sa putem oferi copiilor si parintilor o platforma unde sa imbine sportul si educatia.

  2. Si daca alegem sportul ce facem cu scoala?! O scoala unde sportul de performanta nu prea se incadreaza! Se intampla ca din cauza unor teste, teze copilul meu sa fie nevoit sa renunte la cate un antrenament! Cand se va axa si la noi scoala pe abilitatile si talentul copilului?!

  3. Ah , e un articol prea scurt , cred ca e doar prima parte . Pana atunci o parere.
    Sunt multe prejudecati in aceasta ecuatie scoala-sport.
    Le stim : la scoala esti privit ciudat , asociat cu golanii de la fotbal si la o cerere de motivare absenta esti intampinat cu intrebarea ” de ce nu mergeti la un liceu sportiv? ” Trecem peste nota 7 la sport ca ai sarit de pe loc sub norma ca doar tu faci inot sau ciclism sau orice altceva
    La sport faptul ca faci o scoala buna iar nu e bine …..”a pai pe tine nu te intereseaza sportul ci sa te realizezi profesional , imi pierd timpul cu tine , intr-o zi ai sa renunti ”
    Sa zicem ca liceu sportiv e o optiune . Dar nu e ! E chiar o aberatie si va dau un exemplu : 30 elevi intr-o clasa de inot ? Pe bune ? La Lipatti e clasa de flaut cu 30 de elevi ? E vorba tot de vocatie. Cu restul de 27-28 ce faci ? II tii in apa pana la bac ? Pentru ce ? Aha si trecem cu greu e bac si ? UNEFS ? Pai ne-am gandit 4 ani la asa ceva ? Sa mancam niste biologie si romana pe paine ? Nu ! Lasa ca vin cei toba de carte si intra la facultate de sport fara sa fi facut la viata lor o entorsau sau mai rau vreo febra musculara. Liceele sportive sunt o aberatie . Mai curand la o scoala normala s-ar da dispensa la anumite discipline …mai secundare sa zicem …..pentru a se putea antrena mai departe. Asta pentru sportivi de varf , cu adresa de la club si viza federatiei .Numai asa scoala si sportul pot merge impreuna.
    Este foarte important si sportul in discutie fiecare avand varsta lui de maturitate. Ori daca maturitatea este dupa 18 ani e ce sa refuz copilului o scoala buna ? Mai difera si sportul individual de cel de echipa . Ceea ce a facut la un moment dat FR Handabal cu centrul de excelenta de la Sighisoara a fost extraodinar. Au strans cei mai buni copii , i-au tinut casa-masa 4 ani , antrenamente , scoala normala si la 18 ani au plecat fiecare acolo unde a dorit. Toata lumea a castigat. De astfel de idei e nevoie.
    Scuzati anonimatul , n-am nevoie de alti „prieteni”

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...