Lavinia Pavel: promovarea juniorilor talentați, mai presus de audiențe!

Lavinia Pavel este jurnalist, prezentator și producător TV la Generația Digi Sport. Am ținut neapărat să discutăm cu ea și să o cunoașteți. În primul rând, pentru că i-am urmărit emisiunile și ne-au plăcut. În al doilea rând, pentru că este printre foarte puținii oameni de televiziune care fac emisiuni sportive dedicate tinerelor talente. Și pentru că ne dorim să le facă și de acum încolo cu aceeași pasiune și implicare.

Lavinia Pavel

Lavinia, bine ai venit pe SPORTescu! Cine ești tu, Lavinia, în viața de zi cu zi?

Bun găsit și mulțumesc pentru oportunitatea de a vă împărtăși câteva opinii. Cine sunt eu? Mă numesc Lavinia Pavel, prietenii îmi spun simplu: Ina. Viața de zi cu zi înseamnă multe telefoane, întâlniri, filmări, dar și o luptă cu mentalități, sisteme, turbulențe ale societății. Viața mea se învârte în jurul sportivilor din segmentul juvenil. Existența noastră presupune o cronologie. În sport însă, ea nu este respectată de societate și nici de mass-media. Se vorbește despre copilăria sau junioratul unui sportiv abia după ce acesta revine cu medalii de la competiții și este un mare campion ADULT. Nu, nu este corect. Copilăria și adolescența în cazul sportivilor reprezintă stadiile junioratului. Cândva am practicat și eu sport… cunosc carențele sistemului și știu că specialiștii nu zăbovesc în România. În viața de zi cu zi, sunt un cetățean care a refuzat să fie comod, corupt și indiferent.

De unde pasiunea pentru televiziune?

Din pasiunea pentru justiție. Am lucrat mulți ani pe știri și talk-show-uri politice, iar în anul 2007 am făcut trecerea către jurnalele și producțiile de sport. Inițial, am considerat că alegerea a fost total greșită. La vremea aceea, nu rezultatele contau, ci ghetele, prietenele, bijuteriile sportivilor. Am zis: ce am învățat eu la ANEFS n-are nicio legatură cu presa sportivă! În ultimii ani, am reușit să pun bazele unor proiecte care au promovat tinerii sportivi, inițiativă lipsită de interes, din păcate. Dar nu m-am lăsat.

Care sunt cele mai mari provocări în munca de reporter? Și ce i-ai recomanda unui tânăr care-și dorește să devină reporter?

E adevărat că mulți m-au văzut în postura de reporter, însă nu acesta este job-ul meu. Este un voluntariat din dorința de a cunoaște și de a interacționa cu oamenii. Profesia mea este cea de producător TV. Teoretic, ar trebui să coordonez niște echipe care să meargă pe teren, să le spun unde și cu cine să facă filmările și apoi alături de editorii de montaj să construim o poveste. Pentru mine nu este dificil să fac munca a cinci-șase oameni. Pașii sunt simpli: stabilesc subiectul, îmi iau camera sau, când am noroc, filmez cu un coleg, merg în montaj, vizionez, apoi stabilesc o cronologie a poveștii. Un sfat pentru viitorul reporter? Să uite de probleme când pleacă la filmare! Orice eveniment este unic, orice persoană are și calități, nu doar defecte!

Vezi și:   Poporul microbist vrea sânge de selecționer!

De ce Generația Digi Sport?

Din respect pentru ceea ce construiește un sportiv. Ce poate fi mai minunat să-i urmărești pașii către înalta performanță? Să vorbești despre generația care se dezvoltă sub ochii tăi ar trebui să fie o normalitate. În plus, la TV nu prea s-au promovat antrenorii din sfera juvenilă. Profesorul de la inițiere este cel mai important, însă invizibil în România. Primii antrenori sunt părinții din sport care ne învață să mergem și să respirăm prin sală și apoi ne dezvăluie elemente și procedee tehnice. Sunt multe carențe în sistemul sportiv pe care, din păcate, nu îl putem numi industrie. Însă dacă ne concentrăm pe aspectele negative, uităm de adevărații piloni ai sportului.

Cam câte reportaje ai construit până acum și cu câți oameni ai stat de vorbă?

Sute de oameni. Am promis că într-o zi voi face o retrospectivă. În mare parte, doresc să țin legătura cu toți oamenii pe care i-am adus pe micul ecran. Mie îmi plac cei care bat de 10 ori la ușă și obțin ceea ce vor. Din păcate, nu toți sportivii au curaj, timp, să te sune și să-ți spună cu mândrie: duduie, am mai luat o medalie, spui ceva despre mine? Și da, mi-e ciudă! Mi-e ciudă pentru că românii valoroși nu știu să se promoveze. Poate cu toții sperăm să fim observați, lăudați și răsplătiți pentru eforturile noastre. Dar… nu se întâmplă! Și dacă se întamplă, e o minune.

Lavinia Pavel poza 1

Dă-ne câteva nume de oameni din sport care te-au impresionat și motivul pentru care te-au impresionat.

Fiecare personaj are o poveste interesantă. Ar trebui să scriu sute de nume. Lucrez la un proiect personal care să înglobeze povestea  oamenilor speciali.

Practici vreun sport? Ce anume?

Baschet, dans, aerobic. Nu zilnic.

Ce-i lipsește României în materie de sport?

Manageri, specialiști în sport, infrastructură, cult sportiv.

Ce probleme întâmpini în meseria ta, Lavinia Pavel?

Lipsa resurselor umane și tehnice. Am auzit de prea multe ori întrebarea „Cui crezi că-i pasă de copiii talentați? Cine crezi că se uită la o astfel de emisiune? Este o emisiune care nu va face rating.” Așa am ajuns să mă duc cu mașina mea, pe benzina mea și cu DSLR-ul meu la fimări. Practic, această Generație inventată sub un brand a fost pasiunea mea, a reprezentat energia mea, un cumul de nopți pierdute. Realitatea este că mass-media nu câștigă de pe urma promovării copiilor. Am renunțat la proiecte de rating pentru a mă dedica nișei juvenile, pentru mine a fost un risc asumat. Am riscat, dar nu am câștigat. Însă nu-mi pare rău!

Care este viziunea ta despre sportul de performanță în România? Ce ar trebui schimbat?

Legea sponsorizării, eliminarea din federații, cluburi sportive ale impușilor politic. Verificare, testarea practică și teoretică a viitorilor manageri.

Vezi și:   Tensiune maximă la Dinamo. Căpitanul a fost exclus din lot de fani

Ce-ți place să faci cel mai mult?

Să comunic, să glumesc, să conduc mașina, să testez rețete din bucătăria indiană sau orientală, să învăț limbi străine, să fac mișcare în aer liber.

Lavinia Pavel 3

Cine te sprijină cel mai mult în activitatea ta, cine te motivează?

Convingerea că ceea ce fac în prezent este corect. Mai primesc încurajări de la telespectatori să nu renunț la proiect… Mă motivează cei care au nevoie să-i ajut. Să furi zâmbetul sau să dezamăgești un copil înseamnă să-i tai elanul. Dacă nu suntem sprijiniți, nu trebuie să plătim cu aceeași monedă.

Ți-am văzut multe dintre reportaje și ți-am urmărit și postările pe Facebook. Multe dintre ele nu erau tocmai optimiste. Poți să ne povestești puțin care sunt cele  mai mari dezamăgiri profesionale și ce am putea face noi, ca și comunitate, să schimbăm asta?

De multe ori, oamenii pun etichete în funcție de instituția în care lucrezi, apoi te compară cu alți colegi de breaslă și-ți vânează orice ezitare.  Mi-aș dori ca societatea să fie unită, să-și susțină valorile, în special tinerii sportivi. Simt că trăiesc într-un oraș turbat, iar lumea aleargă după năluci fanteziste și după bani. Cea mai mare dezamăgire? Mentalitatea care spune „CV-ul nu are vreo relevanță, important este să ai «spate»”. Și completez eu… „nu coloană vertebrală”!

Cunoști foarte multe detalii despre lipsa resurselor în România. Și totuși ai întâlnit de-a lungul timpului copii, tineri care-și doresc o carieră sportivă de succes. Crezi că au șanse aici?

Da, există copii care intră cu elan și dorință în sala de sport.  Șanse aici? Totul ține și de noroc!

Apropo de viitor, care sunt pașii următori pentru tine, proiecte de viitor? 

Sportul juvenil este pariul meu cu normalitatea, însă nu poți să-i forțezi pe cei din jur să creadă în ideile tale sau în munca unor tineri. Fiecare își dobândește înțelepciunea în propriul ritm. Dar dacă românii, mai ales din mediul rural, ar înțelege că mișcarea, sportul, sănătatea, educația și comunicarea reprezintă aspecte esențiale pentru dezvoltarea unei societăți, cu siguranță vom face pași importanți către evoluție. „Proiectul meu de viitor” sper să fie o colaborare cu oameni care au viziune, pasiune și răbdare, care știu să lucreze în echipă.

Ce recomandări le poți face, așa, pe scurt, celor care în acest moment nu practică niciun sport? Și copiilor?

Argumente pentru practicarea unui sport sau a mișcării în general: sănătate, disciplină, socializare, satisfacția muncii, autodepășire, călătorii, apreciere în societate, contribuția la o pagină de istorie a sportului… și multe altele.

Și un îndemn de final…

Să nu uităm să fim oameni!

update: Noul proiect online, Lavinia Pavel, este CV Media

Credit foto: Arhivă personală

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...