Astafei: “Până la urmă, e vorba de omenie!”

Autorul a două ratări incredibile în finalul partidei ASA – Petrolul 1-0, Victoraş Astafei declarase cu numai câteva zile înainte că îşi doreşte ca echipa târg-mureşeană să ia titlul în acest an. Se ştie că actualul petrolist este şi poet.

Astafei are un blog, astafeivictor21.wordpress.com, în care îşi postează creaţiile. Iată ce poezie a scris Victoraş pe 12 februarie 2015:

“Până la urmă e vorba de omenie,
Printre piedici și obstacole să păstrezi ambiţia vie.

Până la urmă suntem oameni,
Poţi să fi soldat sau căpitan, dintre noi toţi, șef nu este nimeni.

Până la urmă rămân la fel,
Încerc; poate sunt; vreau; poate o să reușesc, să fiu un om bun… Singurul ţel.”

În primul rând, ca să fii poet, trebuie să ştii să scrii cu doi de i atunci când e cazul. Dar să încercăm să trecem peste această eroare gramaticală şi să analizăm vers cu vers poezia lui Astafei.

“Până la urmă e vorba de omenie”. În termini fotbalistici, omenie înseamnă blat.

“Printre piedici şi obstacole să păstrezi ambiţia vie” – înţelegem că, după ce driblezi şi treci de adversari, mai trebuie să ai ambiţia să dai şi gol. La Victoraş nu am văzut asta.

“Până la urmă suntem oameni” – Aici revine la ideea iniţială sau se poate interpreta şi altfel: eşti om, poţi şi greşi.

“Poţi să fi soldat sau căpitan, dintre noi toţi, șef nu este nimeni”. – aici nu prea înţelegem despre ce este vorba. Poate se referă la Steaua sau la căpitanul de echipă. Sau poate are vreun şef la ASA!

“Până la urmă rămân la fel” – adică ratangiu în momente esenţiale?

“Încerc; poate sunt; vreau; poate o să reușesc, să fiu un om bun… Singurul ţel.” Noi zicem că Victoraş a reuşit să fie un om bun.

Blătescu are o întrebare: O fi poet şi vreun jucător al Astrei?

Credit foto: Răzvan Păsărică / sportpictures.eu