Talpan, Justiție, Gigi și UEFA – o comedie juridico-fotbalistică în 3 acte

Talpan, Justiție, Gigi și UEFA – o comedie juridico-fotbalistică în 3 acte. Într-o țară normală, deciziile justiției se respectă. Punct. Fără „dar” și fără „poate”. Numai că în România, când justiția se intersectează cu fotbalul și cu un brand legendar precum Steaua, totul devine o telenovelă de mâna a doua din care nu mai înțelege nimeni nimic.

Toți au câștigat, dar toți plâng. Toți sunt Steaua, dar niciunul nu joacă în Champions League. Iar în centrul acestui vârtej stă el – colonelul, juristul, martirul, omul care le face pe toate: Domnul Talpan.

Mai ascultă cineva ce zice Talpan?

Sincer acum… nu v-ați săturat? Domnul Talpan a explicat din nou, în stilul caracteristic, ultima decizie a instanței. Sau așa spune el. Pentru că, în realitate, după vreo două propoziții despre ce a zis justiția (vagi, tehnice și doar pentru cunoscători), omul a virat-o brusc în zona lirică. Din nou despre câte nopți nedormite are, cum e singur împotriva tuturor, cum șefii nu-l ajută, cum el este, de fapt, Steaua. Ba, la cât de afectat pare, ai zice că se așteaptă ca UEFA să recunoască în mod oficial că el a apărat cele patru penalty-uri din ’86, nu Duckadam.

UEFA, unde ești, ce faci? De ce taci? Sau nu știi că în Ghencea se suferă?

Talpan vs. Gigi: cronica unui fetish fotbalistic

La cât de „hărțuită” a fost Steaua de domnii Talpan și Gigi, cred că singura soluție realistă ar fi să-l sunăm pe Justițiarul din Berceni. Poate-i aleargă pe amândoi prin București, să-i ntrebe clar și răspicat: „Care e treaba cu fetish-ul ăsta comun numit Steaua?”

Alternativa? Să-l readucem pe Mircea Radu cu „Caravana Dragostei”, să-i pună pe Talpan și Gigi față în față, cu lumânări, flori, o orchestră militară pe fundal și un pupic franțuzesc în fața stadionului. Poate doar așa încheiem acest conflict. Altfel, ne uităm la reluări infinite cu judecători, recursuri și conferințe de presă triste.

Hai, domnule Talpan, spune-ne tot, dacă tot suntem aici

Acum, dacă tot e așa pasionat de drept și investigații și ne tot spune că el e mai corect decât Recorder și mai meticulos ca Alex Nedea, poate ne face să înțelegem și cum a ajuns cel mai mare brand sportiv românesc în brațele lui Gigi. Hai, fără abureli, spune concret ce s-a vorbit în birourile de la Ghencea între generali, Gigi, Păunescu, Pițurcă, Gațu & Co.

Pentru că pe mine, sincer, nu mă interesează să aflu pentru a 78-a oară că „CSA e Steaua”. Aș vrea să știu cum ați reușit să dați Steaua mai ușor decât se vând trei mici în Obor. Cine, cum, când și cu ce preț?

Steaua – tăiată felii de tribunal și ambalată în confuzie

În momentul de față, avem:
Steaua 1947–1998 (aparent, la CSA),

Steaua 1998–2003 (nimeni nu știe exact unde e),
Steaua 2003–prezent (la Gigi,în Europa, la UEFA, sub numele FCSB).

Dar întrebarea mea e simplă: cine sunt fanii Stelei 1998–2003? Și-au făcut echipă de mini-fotbal și așteaptă verdictul Tribunalului Galactic ca să li se spună oficial că și ei sunt „adevărata Steaua”?

Cine e Steaua? Și de ce nu are Talpan o statuie?

Adevărul e că toată povestea asta a dus la o singură concluzie: Steaua a fost distrusă. Și cei doi principali artizani ai acestei destrămări sunt exact cei care se bat cu pumnul în piept că o salvează: Gigi și Talpan.

Așa că, dacă tot suntem într-o țară în care absurdul e normal, poate că MAPN-ul ar trebui să-i ridice o statuie lui Talpan în fața stadionului din Ghencea. Dar nu din bronz, ci din brânză grasă și sărată, exact ca a patronului care se vrea salvator.
Așa e simbolic. Și așa ar merita povestea asta absurdă un final pe măsură.