Lucescu la Dinamo, în umbra Stelei. Ce a câștigat?

Lucescu a revenit la Dinamo ca antrenor, în 1985, după ce plecase din „Ștefan cel Mare” la 32 de ani, unde-și dăruise ambiția și talentul ca fotbalist.

Crease o frumoasă poveste a fotbalului românesc la Corvinul și construise o națională a României pe care o dusese după 14 ani la un turneu final.

Revine, așadar, la prima sa dragoste, acum în calitate de antrenor, dar își continuă munca și la națională. O preia pe Dinamo în etapa a 14-a a ediției de campionat 1985/1986, cu o linie de clasament de 8 victorii, 3 egaluri și 3 înfrângeri. În Cupa UEFA, „câinii” fuseseră eliminați din primul tur.

E adus pentru a redresa situația, dar și în speranța că va putea să țină cumva pasul cu rivala de-o viață, Steaua, care se întărise considerabil și câștigase titlul în precedenta ediție de campionat și avea să-l câștige și la finalul acelui sezon.

Câștigă Cupa României în fața Stelei

Lotul avea nevoie de o împrospătare. Elevii lui Lucescu termină campionatului pe locul 4, având în Sportul Studențesc (locul 2) și Universitatea Craiova (3), adversari puternici. Salvează sezonul câștigând Cupa României, după 1-0 cu Steaua în finală, cea care tocmai câștigase Cupa Campionilor Europeni.

În următorul sezon, 1986/1987, Mircea Lucescu reconstruiește Dinamo. Întinerește lotul cu jucători din pepiniera proprie, printre care: Bogdan Stelea, Ionuț Lupescu și Bogdan Bucur. Ochește fotbaliști de la diferite echipe din țară, precum: Dănuț Lupu, de la Galați, Cămătaru și Balaci (via Scornicești), de la Craiova. Își aduce un alt copil al Hunedoarei, Dorin Mateuț, pe lângă Rednic și Andone, sosiți în vara lui ’83.

Între timp, în septembrie 1986, la primul meci din preliminariile lui Euro ’88, câștigat de România cu 4-0, în fața Austriei, Lucescu primește o primă grea lovitură sub centură, fiind debarcat de la cârma naționalei. Imediat, antrenorul dinamovist este îngenuncheat iarăși, 17 Nentori Tirana din Albania o elimină pe Dinamo în primul tur al Cupei Cupelor, după o dublă victorie (1-0 și 2-1).

La capătul sezonul fotbalistic, dinamoviștii lui Lucescu, termină pe locul secund, la 15 puncte în spatele Stelei, care nu pierduse nici un meci în campionat și își adjudecă eventul, învingându-și rivala cu 1-0 în finala Cupei României.

Vina sistemului, dar și un ajutor de la Lucescu

Revin, cu mare tristețe, la cei doi imenși fotbaliști ai fotbalului din Bănie, Balaci „Minunea Blondă” și Cămătaru. Ei schimbaseră echipamentul alb-albastru craiovean cu cel alb-roșu al lui Dinamo, rivala de moarte a Universității Craiova! Nu era vina lor, a idolilor copilăriei mele, ci poate a unui sistem, poate a celor care se ocupau atunci de destinele favoritei mele, Universitatea Craiova!

Un merit deosebit în aducerea celor doi l-a avut Mircea Lucescu, cel care ținea deosebit de mult la valori și care, într-un moment de cumpănă al lui Cami, prin 1981, l-a readus în circuitul echipei naționale. Cămătaru a vrut să renunțe a mai juca sub tricolor, din cauza adversității publicului bucureștean, după ce evoluase modest cu Ungaria (0-0).

Și lui Balaci, cel grav accidentat și obligat de cei de la Craiova să plece la capitală, via Scornicești, același Lucescu îi întinde o mână, întregind lotul dinamoviștilor cu cel care ratase ocazia de a participa la EURO 1984, tocmai din cauza accidentărilor.
Sub comanda lui Mircea Lucescu, Iliuță joacă în 26 de partide pentru Dinamo, multe dintre ele din poziția de rezervă, iar Rodion Cămătaru câștigă titlul de golgheter, înscriind 44 de goluri.

În 1987/’88, Lucescu și trupa sa pornesc ca din pușcă, iar după primele 10 runde Dinamo acumulează maximum de puncte. Totuși, la finalul campionatului, ocupă aceleași loc 2, dar la un sigur punct față de aceeași campioană, Steaua, cea care în Europa se oprește în semifinalele CCE.

Pentru al treilea an consecutiv, Dinamo părăsește Europa din primul tur, fiind eliminată de echipa belgiană Mechelen, cea care și cucerește Cupa Cupelor în acel sezon.

Finala în care steliștii se retrag de pe teren

În finala Cupei României, aceleași echipe se pun față în față: Dinamo și Steaua! La 1-1, în ultimul minut de joc, Steaua marchează un gol care este anulat pe motiv de ofsaid. Urmează proteste vehemente ale steliștilor, care se retrag de pe teren la îndemnul lui Valentin Ceaușescu.

Dinamo ridică trofeul, dar în zilele următoare Federația Română decide ca scorul meciului să fie 2-1 pentru Steaua, care preia astfel trofeul. După Revoluția din 1989, Steaua i-a returnat trofeul lui Dinamo, care însă a refuzat să-l mai primească.

În sezonul 1988/1989, Dinamo revine în elita continentală, ajungând până în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, unde este eliminată fără a pierde de Sampdoria Genova, după un 1-1 la București și 0-0 în Italia.

În competițiile interne, Dinamo termină tot pe locul secund în campionat și pierde din nou finala Cupei României, scor 0-1, nereușind să întrerupă supremația Stelei, cea care ajunge din nou în finala CCE. Dorin Mateuț câștigă Gheata de Aur a Europei pentru cele 43 de goluri marcate în Divizia A.

Cu Ioan Ovidiu Sabău de la ASA Târgu-Mureș de la începutul campionatului, cu Michael Klein adus din retur de la Corvinul, și Florin Răducioiu, tânărul dinamovist care bătea de ceva vreme la porțile echipei mari, Dinamo crește în valoare.

În sfârșit, eventul pentru Lucescu!

Sezonul 1989/1990, îi aduce lui Mircea Lucescu cele mai satisfacții de când a îmbrăcat treningul de antrenor al lui Dinamo, reușind eventul pe plan intern și punând astfel capăt celor 5 ani de supremație a Stelei.

În turul campionatului, învinge categoric rivala cu 3-0, chiar în Ghencea, provocând echipei militare prima înfrângere în competiția internă după 104 meciuri consecutive! Finala Cupei României o câștigă cu un spectaculos 6-4, bineînțeles în fața Stelei!

Pe plan continental, atinge alt pisc, semifinalele Cupei Cupelor, unde este eliminată de Anderlecht Bruxelles, fiind învinsă în cele două manșe cu aceeași scor, 1-0.

În 5 ani petrecuți în „Ștefan cel Mare”, Mircea Lucescu bifează în palmares două Cupe ale României și un titlu de campion al țării.

Despre Mircea Lucescu multă lume știe că s-a retras din activitatea de fotbalist de la Corvinul, în 1982, la vârsta de 37 de ani. De fapt, el a jucat ultimul meci pentru Dinamo la 45 de ani!

Își face astfel o spectaculoasă retragere oficială ca fotbalist profesionist, devenind cel mai vârstnic jucător din istoria Diviziei A: a evoluat un ultim sfert de oră în meciul disputat de Dinamo în „Regie” împotriva Sportului Studențesc și încheiat la egalitate, 1-1.

Era 16 mai 1990, etapa a 28 a Diviziei A. Aflându-se în stare de suspendare ca antrenor, i-a venit o idee năstrușnică! S-a înregistrat ca jucător, driblând astfel suspendarea. A fost astfel alături de elevii lui atât în spațiul tehnic, cât și în teren!

În episodul următor, perioada de antrenor în străinătate.