Pancu, între discursul de vestiar și realitatea de pe tabelă – când selecționerul uită să antreneze

Pancu, între discursul de vestiar și realitatea de pe tabelă. Când selecționerul uită să antreneze, fotbaliștii uită să joace. 

Am vrut să tac. Chiar am vrut. Dar după meciul de aseară dintre România U21 și Spania U21, tăcerea nu mai ajută. Ba din contră, doare mai tare decât scorul. Pentru că ce s-a întâmplat pe teren n-a fost doar o înfrângere. A fost o radiografie completă a unei mentalități pe care nu reușim s-o scoatem din fotbalul românesc: frica de a juca, lipsa de asumare și obsesia de a nu ne face de râs – mai exact, schema prin care ajungi să pierzi frumos… și cam atât.

Prima repriză: entuziasm. A doua: coșmar spaniol

Ai noștri au început binișor. Băieții păreau conectați, responsabili. Ne-am apărat organizat, am ieșit pe contre și am reușit chiar să marcăm un gol frumos. Părea că avem o zi în care și stelele ne ajută.

Dar apoi… s-a rupt filmul. După pauză, România a dispărut. Terenul părea înclinat spre poarta noastră, mingea nu ne mai asculta, iar apărarea – deși curajoasă – a devenit un haos organizat doar pe hârtie. Iar cireașa de pe tort? Două momente de inconștiență marca Blănuță și Ianis Stoica, care au stricat tot ce construise echipa.

Să ne înțelegem: Spania n-a fost fabuloasă, dar nici n-a avut nevoie. Ne-am bătut singuri, cu o strategie de „hai să ne rugăm să nu ne dea gol”, care, în mod previzibil, s-a întors împotriva noastră.

Iar pe bancă… domnul Pancu

După meci, am înțeles că adevărata problemă nu a fost doar pe teren, ci și în declarații. Daniel Pancu, selecționerul nostru, a oferit un interviu în care s-a certat mai mult cu jurnaliștii decât a analizat meciul. Tonul? Superior. Mesajul? Dacă era el selecționer, „altfel stătea treaba”.

Pancule, serios acum: ești selecționer. Nu ești la o șuetă la bodegă. Ai ratat două meciuri pe bancă pentru că te-ai crezut cocoș/coios când nu trebuia. Două rezultate dezamăgitoare la Euro, dar în loc să-ți asumi, dai din umeri și arunci săgeți. Ce exact „altfel” ai fi făcut? Ai băgat schimbări în minutul 80, fără impact, post pe post, fără să miști nimic în joc. Ai lăsat echipa să se sufoce și ai intervenit doar când era prea târziu.

Vorbe multe, fotbal puțin

În loc să vedem un lider, vedem un om care se vrea mai interesant decât este, un monolog constant despre cât de nedreaptă e lumea, presa, fotbalul. Adevărul e simplu: România U21 n-a avut o strategie clară. A avut o echipă care s-a apărat cu disperare și un selecționer care s-a exprimat cu aroganță.

Nu cerem minuni. Nu cerem calificări garantate. Dar cerem atitudine, asumare și luciditate. Pentru că, la final de zi, nu ne deranjează că pierdem, ci cum pierdem. Iar când pierderea e însoțită de prelegeri de filosofie fotbalistică fără substanță, devine și mai greu de digerat.

Pancule, poate e momentul să vorbești mai puțin și să antrenezi mai mult. Sau, dacă tot nu funcționează, măcar să ai decența să recunoști. Pentru că nu ne mai permitem selecționeri care se cred staruri, dar care ratează testele simple: schimbări la timp, reacție la adversar, motivație reală.

Și nu, nu ne-a învins Spania. Ne-a învins comoditatea, lipsa de idei și un antrenor cu figuri, dar fără plan.