Miriuță, de la „tati” la tăticu’ retrogradării: Poli Iași cade în B cu volanul blocat și farurile stinse

Miriuță, de la „tati” la tăticu’ retrogradării: Poli Iași cade în B cu volanul blocat și farurile stinse. La cârmă a fost Vasile „Tati” Miriuță, un antrenor care a demonstrat că poți pierde un baraj și fără să știi exact în ce ligă joacă adversarul.

Metaloglobus, echipa cu nume de fabrică socialistă, le-a predat moldovenilor o lecție de fotbal simplu și curat, fără zorzoane, dar cu eficiența unui ciocan de la uzina Grivița Roșie.

Miriuță, între timp, pare că a citit greșit titlul competiției. A crezut că e „baraj” ca la inundații, a venit cu cizmele de gumă , dar s-a trezit luat de viitură în minutul 85. A fost un baraj fără apă, dar cu scufundare.

Multă vorbă, zero fotbal

În vestiar, „Tati” a jucat rolul șefului de gașcă nostalgic. Cu glume prăfuite și limbaj de tip talk-show sportiv din 2005, a încercat să-și țină echipa unită. Problema e că fotbalul nu se joacă din gură și nici cu „hai băieții, că putem”. Jucătorii l-au privit, l-au ascultat, apoi l-au ignorat. Ca pe un unchi care face gargară din amintiri la o înmormântare.

La nivel tactic, Poli Iași a arătat ca o echipă care nu știa dacă joacă pe teren mare sau la minifotbal. Coerența a lipsit complet. Presing? Inexistent. Organizare defensivă? S-a blocat și ea ca imprimanta când n-ai toner. Un haos frumos organizat de adversar și de Miriuță.

Lecție de la Metaloglobus: fotbal fără fantezii

Și cine a trimis Poli în B? O echipă modestă, de locul 5 în Liga a doua, cu un stadion fără balustrade și cu Junior Morais în lot, un jucător cu acte de identitate semnate de Carol al II-lea. Și totuși, băieții de la Metaloglobus au părut elevi disciplinați veniți la teză, în timp ce Poli semăna cu un grup de chiulangii care s-au prezentat din greșeală la examen.

Metaloglobus a jucat modest, dar curat. Poli a fost gălăgioasă, dar fară un strop de conținut.

Dacă Miriuță antrena în 1475, turcii câștigau fără să lupte

Dacă Vasile Miriuță conducea armata lui Ștefan cel Mare la Podul Înalt, băieții din Moldova își dădeau cu buzduganele în cap între ei, iar turcii stăteau pe margine, la o sămânță de floarea soarelui. Așa haotică și lipsită de coordonare a fost Poli în dubla cu Metaloglobus. Miriuță a stat pe bancă, dar părea pe altă frecvență. Un om cu telecomanda în mână și televizorul scos din priză.

Eșecul de la Iași nu e doar o rușine sportivă, ci și o placă având o inscripție funerară pentru un antrenor care nu mai are priză nici la fotbaliști, nici la realitate. Miriuță părea în unele momente mai degrabă consultant spiritual decât antrenor: vorbe multe, energie falsă, zero impact.

Poate e timpul ca „Tati” să-și ia la revedere de la băncile tehnice și să-și deschidă o școală de motivație pentru corporatiști nostalgici. Pe teren, e clar: a pierdut respectul, autoritatea și, cel mai important, credibilitatea.