Maracana: 75 de ani de la inaugurarea „Capelei Sixtine a fotbalului”

Acum 75 de ani, pe 16 iunie 1950, în inima vibrantă a orașului Rio de Janeiro, Brazilia nu doar că își inaugura cel mai mare stadion construit vreodată până atunci – Estádio do Maracanã – ci, mai mult decât atât, dădea naștere unui simbol.

Maracana nu e doar o construcție din beton, ci reprezintă o stare de spirit, o legendă vie, o minune, un colos cu suflet propriu în marea poveste a fotbalului mondial.

Cum a început totul

Povestea începe, de fapt, cu câțiva ani înainte. În 1946, Brazilia a fost aleasă să găzduiască Cupa Mondială din 1950, prima ediție după cel de-al Doilea Război Mondial. Brazilienii, pasionați până la obsesie de fotbal, își doreau cu orice preț un stadion care să fie pe măsura visurilor lor. Un loc în care naționala să scrie istorie, unde mingea să danseze, iar tribunele să cânte.

Construcția a început în 1948, iar proiectul a fost unul grandios de la bun început. Într-o zonă mlăștinoasă din cartierul Maracanã, pe marginea râului cu același nume, s-a ridicat o arenă care, în ziua inaugurării, urma să adune peste 80.000 de oameni. Iar mai târziu, în finala mondialului din 1950, cifra avea să treacă de 200.000 – record absolut pentru un meci de fotbal.

Scâteia prin care Maracana a prins viață

Pe 16 iunie 1950, cu doar două săptămâni înainte de startul Cupei Mondiale, Maracana a fost inaugurat cu un meci demonstrativ între selecționatele orașelor Rio de Janeiro și São Paulo. Scorul a fost 3-1 pentru gazde, iar primul gol din istoria stadionului a fost marcat de nimeni altul decât Didi, unul dintre cei mai tehnici jucători pe care i-a avut vreodată Brazilia – cel care, câțiva ani mai târziu, avea să inspire și stilul de joc al celebrului Pelé.

Meciul a însemnat mai mult decât un test. A fost un spectacol. Mii de oameni îmbrăcați în galben și verde, fanfare, samba în tribune și o stare generală de euforie. Până și președintele Braziliei de atunci, Eurico Gaspar Dutra, a fost prezent, aplaudând alături de masele entuziaste.

Maracana – mai mult decât beton și scaune

La vremea aceea, stadionul Maracana nu era complet finalizat – dar nimănui nu-i păsa. Emoția era atât de puternică, încât oamenii s-au înghesuit în tribune, pe scări, pe acoperiș, doar ca să prindă un loc. De altfel, asta avea să fie regula în anii ce au urmat: Maracana nu oferea doar un meci de fotbal, ci o experiență, o ceremonie.

Aici, fotbalul s-a trăit și se trăiește ca nicăieri altundeva. Samba se contopesc cu golurile, iar lacrimile se varsă cu un patos imposibil de reprodus în alt colț al lumii.

Ce a urmat: glorie, tragedie, renaștere

După acel debut glorios, Maracana a găzduit finala Cupei Mondiale 1950 – meciul legendar pierdut de Brazilia în fața Uruguayului cu 2-1, în ceea ce istoria a consemnat drept „Maracanazo”.

Un episod tragic pentru brazilieni, dar care a transformat stadionul într-un mit. Pentru că, paradoxal, și înfrângerile definesc măreția unui loc. Maracana a devenit altarul visurilor frânte, dar și al renașterii.

În deceniile ce au urmat, stadionul a găzduit tot ce putea fi mai mare în fotbal: finala Cupei Mondiale 2014, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice 2016, finalele Copei Libertadores și zeci de clasice braziliene cu Flamengo și Fluminense.

Maracana azi

Chiar și modernizat, cu capacitatea redusă la aproximativ 78.000 de locuri, Maracana rămâne o bijuterie vie. Nu are doar istorie – are amintiri istorice în fiecare bucată de beton și șurub, în fiecare tunet din tribune și în fiecare lacrimă care i-a curs pe gazon.

Este locul unde fotbalul a devenit religie, unde se plânge și se râde cu aceeași intensitate și unde victoria e savurată ca o sărbătoare națională, iar înfrângerea devine legendă.

Pe 16 iunie 1950 s-a născut o catedrală a fotbalului. Și de atunci, Maracana  continuă să respire, să inspire și să trăiască în inima fiecărui fan care crede că fotbalul e mai mult decât un joc.