Cupa Confederațiilor: turneul care a murit înainte să conteze

Cupa Confederațiilor: turneul care a murit înainte să conteze. Ai fost vreodată la un meci amical care se vrea serios? Cam asta a fost această competiție. A avut ambiții mari, dar s-a pierdut prin sertarele FIFA din cauza unui calendar aglomerat și a lipsei de sens.

Hai să-i facem o analiză cinstită, cu o bere în mână și un zâmbet pe buze.

Prin 1992, saudiții s-au gândit că n-ar fi rău să organizeze un turneu cu campioanele continentale. Așa a apărut King Fahd Cup – o combinație de PR regal și fotbal internațional. După două ediții, FIFA a zis: „Stai așa, că e loc de papa aici”. Așa a apărut, oficial, Cupa Confederațiilor, în 1997.

Opt echipe: șase campioane continentale, gazda viitorului Mondial și deținătoarea Cupei Mondiale. Practic, o vitrină internațională înainte de marfa grea. Suna bine, promitea fotbal de calitate și, în teorie, un preview pentru Cupa Mondială. În realitate? Mai mult o repetiție generală pe care unii o tratau cu respect, iar alții cu o lipsă de chef cronică.

La ce folosea, de fapt?

Oficial, era un test pentru țara gazdă a Mondialului. Neoficial, era un mix între PR, marketing și „să nu ne plictisim vara asta”. În anii 2000, când infrastructura conta tot mai mult, Cupa Confederațiilor devenea o ocazie excelentă pentru FIFA să vadă dacă organizatorii pot gestiona un turneu major fără să ia foc stadioanele sau să crape turnichetii de bilete.

Pentru echipe era și o oportunitate să simtă gazonul înainte de marea bătălie de anul viitor. Unii antrenori testau tactici, alții băgau rezervele, să le mai dea minute. Cei mai serioși câștigau – Brazilia în 1997, 2005, 2009 și 2013.

Momente memorabile și momente dramatice

2003, tragedia absolută.

Marc-Vivien Foé, mijlocașul Camerunului, se prăbușește pe teren și moare în timpul semifinalei cu Columbia. Fotbalul a fost în doliu, iar competiția nu și-a revenit niciodată complet din acel șoc.

2009, surpriza americană.

SUA, aparent turista acelui turneu, face cel mai mare meci din istoria lor: bubuie Spania cu 2-0 în semifinale. Toți ne-am uitat pe Google să vedem dacă e adevărat. În finala cu Brazilia, americanii aveau 2-0 la pauză, dar joga bonito și-a intrat în ritm și sud-americanii au întors la 3-2, după pauză.

2013, Neymar superstar.

Brazilia joacă acasă, stadionul Maracana e în flăcări și Spania e făcută zob cu 3-0. Neymar începe să creadă că e reîncarnarea lui Pelé.

De ce s-a terminat?

Simplu: pentru că, după toate astea, Cupa Confederațiilor nu conta. Deloc. Era în plus într-un calendar deja sufocat. Cluburile nu mai voiau să-și trimită jucătorii, televiziunile n-aveau chef nici ele, iar fanii o priveau ca pe o ciorbă reîncălzită.
Ultimul vals: 2017, Rusia. Germania, cu echipa B, a făcut legea. Atât de important era turneul că nemții nici nu și-au luat vedetele.

FIFA a tras linie după ediția din Rusia, iar în 2019 a anunțat că nu mai organizează nimic și că se concentrează pe extinderea Cupei Mondiale a Cluburilor. Adică un alt Frankenstein fotbalistic care promite multe și o să satureze și mai tare fotbalul.

Concluzia

Cupa Confederațiilor a fost ca ăla din gașca ta care are glume bune, dar nu-i ia nimeni bere. Avea potențial, dar nu a prins. A dispărut fără scandal, fără lacrimi. A fost, n-a fost mișto, cine știe?

RIP, Cupa Confederațiilor – ne-ai ținut de urât într-un iunie fără Mondial. Și, uneori, asta contează.

Clasament all-time

Brazilia – 4 titluri (1997, 2005, 2009, 2013)
Franța – 2 titluri (2001, 2003)
Argentina – 1 titlu (1992)
Danemarca – 1 titlu (1995)
Mexic – 1 titlu (1999)
Germania – 1 titlu (2017)

Sursa foto :  imdb.com