De ce îl urâm pe Dan Petrescu. Sau de ce să-l iubim

De ce îl urâm pe Dan Petrescu? Nu ne place de el! Îl urâm cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. A plecat de la CFR Cluj și aproape toată suflarea microbistă din țară răsuflă ușurată. Desfaceți șampania! Aprindeți artificiile! Extaz!

de ce il uram
Foto: FLAVIU BUBOI / Sportpictures

Dar de ce să-l iubim? Se plânge mereu de arbitraje, vede conspirații peste tot, face ca trenul pe marginea terenului… Și dacă ar fi filozof, ar aplica principiul: „Fără penalty, viața e pustiu”.

Pe bune, de ce să-l iubim pe Dan Petrescu? Stilul lui de joc se aseamănă cu cel al unui jucător de table care știe doar duble, fugă și „Dă, Doamne, să nu mă prindă!” Linia Maginot rămâne pistol cu apă. Baricade peste baricade, ajutor divin, o fază fixă și gata!

Serios, de ce să îl iubim? Orice adversar care joacă împotriva lui este cel mai puternic, cel mai bazat, cel mai potent financiar, cu jucători de clasă planetară. Dacă ar avea meci cu Șurubelnița Ciulnița, am afla că au ăștia un fundaș numai bun de Inter Milano și un atacant despre care City își dă cu pumnii în cap că nu l-a luat în lot!

Spuneți voi, de ce să îl iubim pe Dan Petrescu? Am uitat acel penalty cu Suedia, când a băgat toată România în doliu… Că nu ratase de 5 ani de la punctul cu var și tocmai atunci s-a găsit! Aha, cred că de-aici se trage obsesia lui pentru penaltyuri!

De ce să îl iubim pe Bursuc? Să-i pregătim valiza, să-l conducem la aeroport, să-l urcăm în avion, să fim siguri că s-a dus!

Vezi și:   Dezvoltare durabilă marca FRF: Burleanu, președinte pe viață!

Și totuși… De ce îl urâm? De ce să-l iubim?

Uităm că a fost reprezentantul Generației de Aur.

Că a fost un profesionist pur-sînge.

Că a fost cel mai meticulos dintre componenții acelei echipe care a fost la un pas de o semifinală mondială.

Că a dus o echipă anonimă până la un pas de a ieși din grupele Ligii Campionilor.

Că Sevilla a avut nevoie de toți arhanghelii din cer pentru a scăpa de rușine.

Că Târgu Mureș a obținut singurul trofeu datorită lui.

Că am avut reprezentantă în grupele cupelor europene.

Că am simțit aerul de primăvară.

Du-te, domnule Petrescu. Cât mai poți. Cât mai ai viață în dumneata.

Și, personal, te rog să mă ierți! Eu, un anonim suporter al Universității Craiova, îți cer iertare. Deși mi-ai luat un titlu, îți cer iertare.

Sper să vină ziua când vei fi înțeles. Să dea Dumnezeu să nu fie prea târziu!

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...