Păcălicii din Superligă | Top 5 expresii din fotbal

Fotbalul este o sursă continuă de perle și expresii nostime. Iar pentru că suntem fani fideli ai Superligii, iată top 5 expresii care merg mănușă în fotbalul românesc.

Înger și demon: Gigi Becali

Pentru unii – pușculița fotbalului românesc, pentru alții (Talpan) – uzurpatorul Stelei, iar pentru cei mai mulți – un prea habarnist antrenor. Ei bine, toate variantele de mai sus sunt adevărate și false în același timp. Depinde doar pe cine întrebi.

Când o fi înger și când demon, decideți voi. Dar oricum ar fi, legenda spune că fără banii de la palat, Superligii i s-ar lipi mațele de spate. Iar noi credem în legendă mai mult decât Mitică Dragomir în propriul bun-gust vestimentar. 

Formația 10-0-0: 

Tipul de strategie pe care o propun echipele din La Liga, în special împotriva celor doi granzi, FC Barcelona și Real Madrid. Regula de aur: toată lumea se apără și toată lumea rupe picioare. Unii ar spune că e inspirată fie din catenaccio-ul de odinioară, fie din autobaza argentiniană a lui Cholo Simeone.

Dar dacă suntem onești, părintele absolut al tăvălelii pe ogoarele fotbalistice este însuși Dan Petrescu. Cine altul, dacă nu un vulpoi bătrân gata să scoată o românească din treningul lui kitschos cu paiete?

Singura “contra-strategie” pentru 10-0-0: scapă (viu) cine poate!

Meci cu trofeul pe masă

Expresia se referă la acel tip de meci care îți poate îmbogăți palmaresul. Genul de meci pe care jucătorii Rapidului îl scriu mereu pe lista de dorințe pentru Moș Crăciun. 

Singura problemă e că Moșul face cadouri, nu minuni! Astfel că rapidiștii nu au mai avut un Crăciun fericit de la o Supercupă a României, acum circa foarte mulți ani de zile.

Cârcotașii ar spune că Rapidulețul a câștigat, totuși, ceva. Cum ce? Liga a 2-a: aia unde jumătate de echipe nu au drept de promovare și cealaltă jumătate conține echipe de pe satele din provincie. Carevasăzică, sunt campioni pe sate.

Greșeala noastră!

S-a născut talent, a murit speranță

Expresia s-ar potrivi unui șir lung de fotbaliști români, dar suntem nevoiți să alegem un singur nume. 

Nominalizarea noastră merge către acest Mauro Icardi autohton, nimeni altul decât Denis Pericol Public Alibec. Deși într-o companie selectă, Alibec câștigă premiul de talent irosit grație perindărilor fără sens din campionatul intern. 

Internaționalul român are două mari performanțe de-a lungul carierei: titlul cucerit cu Astra lui Șumudică și onoarea de a se afla în lotul lui Inter din 2009-2010. 

În restul timpului a făcut naveta între Constanța și destinații parcă alese cu roata norocului. De aici și impresia că ar fi putut face mult mai mult.

Nu-l prinde paltonul

Încheiem apoteotic, cu ceea ce credem că ar trebui să fie motto-ul Superligii. 

Echipele noastre gonesc prin campionat cu o viteză medie de doi antrenori pe sezon. Iar când nu mai au idei, deci tot timpul, aleg să rotească antrenorii între ei. 

Marius Șumudică și Bergodi sunt doar două dintre numele care au luat cluburile românești prin eliminare. Pare-se că nu se lasă până la ultimul. 

Pe de altă parte, CFR l-a numit pe Dan Petrescu în nu mai puțin de patru mandate. Cu alte cuvinte, clujenii măsoară timpul, mai nou, în Dani Petrești. În secunde poate oricine!

Fotbalul românesc nu dezamăgește niciodată, motiv pentru care e bine să fii român chiar și în vremuri mai grele din punct de vedere al performanțelor.