Săpunaru urcă din gazon la tastatură: legendă în teren, problemă în birou?

Săpunaru urcă din gazon la tastatură: legendă pe teren, problemă în birou? Cristi Săpunaru se retrage din fotbal la finalul acestui sezon. Neoficial, din linia întâi, dar nu și din peisajul Rapidului, acolo unde va continua într-o funcție de conducere.

O legendă pentru galeria giuleșteană, un simbol al devotamentului pentru clubul vișiniu, dar și un personaj controversat, cu ieșiri care au lăsat un gust amar nu doar adversarilor, ci și propriilor fani.

Acum vine întrebarea firească: e Săpunaru un plus pentru Rapid din birou sau va fi doar o variantă pe care clubul o va regreta?

Performanțele ca jucător – nimic de comentat

Cristi Săpunaru n-a fost un jucător cuminte. A fost lider, om de vestiar, căpitan cu sânge-vișiniu. A strâns peste 400 de meciuri în carieră, a jucat în Champions League, a câștigat titluri cu FC Porto, Cupa Portugaliei, Supercupa, Europa League 2011 și a fost parte din lotul naționalei la Euro 2008 și Euro 2016. În România, a rămas sinonim cu Rapid, dar și cu spiritul de luptă dus spre extrem.

Din punct de vedere sportiv, e clar: Săpunaru a fost un fundaș de fier, respectat pe teren și de cele mai multe ori temut. A dus Rapidul în spate în momente grele și n-a făcut niciodată rabat de la efort.

Derapaje și crize de nervi

Dar nu putem vorbi despre Săpunaru fără să aducem în discuție partea întunecată a personajului. Pentru că, din păcate, el a fost de prea multe ori campion la scandal. De la înjurături în gura mare către oficiali, jucători sau ziariști, până la gesturi violente și reacții demne de peluză, nu de un lider de echipă.

Ultimele sezoane l-au găsit mai mult în conflict decât în dueluri sportive. Un fel de „ultras pe teren” – o imagine care prinde la galerie, dar care trage în jos imaginea clubului în restul lumii. Când sari la bătaie sau îți pierzi cumpătul într-o manieră de mahala, nu mai ești doar jucătorul Rapidului – ești imaginea lui.

Ce poate face din birou?

De aici, vine marea necunoscută. Dacă în teren mai puteai închide ochii la unele gesturi, punându-le pe seama adrenalinei sau a „pasiunii pentru club”, în birou nu mai e loc de crize de nervi și reacții infantile. Rapid are nevoie de viziune, diplomație, structură, nu de declarații belicoase și de ieșiri nervoase la prima contrazicere.

Săpunaru are potențialul de a fi un vector de imagine pentru Rapid, un liant între vestiar și conducere. Dacă înțelege că biroul nu este o peluză și că influența nu se mai măsoară în urlete și pumni strânși, atunci Rapid poate câștiga un om de bază pe termen lung. Dacă nu, atunci această mutare riscă să devină doar o continuare a circului cu alt decor.

Rămâne de văzut dacă va reuși să fie lider și din costum, nu doar din crampoane.