Campionul Bobi Simion: „Am apelat la cămătari. Altfel, nu mă calificam la Jocurile Paralimpice de la anul!”

Campionul Bobi Simion (38 de ani), primul român care a câștigat o medalie la Campionatul European de tenis de masă rezervat persoanelor cu dizabilități, s-a născut cu o malformație congenitală a membrelor superioare și inferioare, fiind abandonat de părinți la vârsta de 3 ani.

A crescut la orfelinat, locul unde și-a oțelit spiritul pentru performanțele care aveau să urmeze în ciuda problemelor financiare: calificări la Jocurile Paralimpice de Londra (2012 – când nu a putut participa), de la Rio (2016) și de la Tokyo (2020), medalii de bronz și de argint la Campionatele Europene (2017 și 2019).

La Jocurile Olimpice de anul viitor s-a calificat după ce s-a împrumutat de la cămătari pentru a participa la competițiile internaționale de unde a adunat puncte. Bobi este primul român calificat la Jocurile Paralimpice de la Tokyo.

La ce vârstă te-ai apucat de sport și în ce context?

La 21 de ani, după ce am terminat școala profesională, am început să lucrez într-o firmă de încălțăminte. În 2001 am mers la un club pentru persoane cu handicap, unde se putea practica și sport și, din mai multe sporturi, am ales tenisul de masă. Mi se potrivea și mai jucasem în copilărie, cu cei de la orfelinat. Între 2001 și 2007 am practicat la nivel de începător, apoi am trecut la nivelul următor.

Ce performanțe internaționale ai avut până acum?

În 2010, am fost primul român care s-a calificat la un Campionat Mondial de tenis de masă, cel din Coreea de Sud, unde am terminat pe locul 10, din 22 de concurenți. Prima performanță majoră a fost calificarea la Jocurile Paralimpice de la Rio, o performanță care are o poveste specială. M-am clasat pe locul 5. În 2017, am câștigat medalia de bronz la Europene, prima medalie obținută de un sportiv paralimpic din România. Cea mai mare performanță este cea de la Europenele din acest an, locul 2, vicecampion european. De asemenea, sunt calificat la Jocurile Paralimpice de la Rio, din 2020.

Spuneai că participarea la JO de la Tokyo are o poveste specială. Despre ce este vorba?

Eu eram calificat și la Olimpiada de la Londra, din 2012, dar în 2010 am vrut să mă transfer de la clubul Lamont, pentru că nu îmi oferea posibilitatea să progresez, ci din contră, regresam în clasament. Cei de acolo au căutat să mă împiedice și au reușit să mă suspende pe doi ani. Calificarea la Rio am obținut-o în 2015. Am început bine anul, adunând puncte la campionate internaționale în Italia și în Ungaria. Cei de la Lamont au solicitat din nou suspendarea mea, motivând că am avut ieșiri nervoase în competiții. Am făcut apel și am adus dovezi că ceea ce au invocat era fals și mi s-a ridicat suspendarea, dar tot am pierdut o lună, din mai până în iunie. Voiau să mă împiedice să mă calific la Olimpiadă.

Și cum ai reușit?

Din cauza acestei suspendări, am ratat participarea la două competiții internaționale din Slovacia și Slovenia, unde era mai ieftin să mă duc. Trebuia să strâng puncte. M-am împrumutat de bani. Am apelat la cămătari și am participat la concursuri din China și Maroc. Altfel, nu mă calificam. Nici până acum nu am plătit toate datoriile. Au fost deplasări lungi, scumpe. Cei de la Lamont au ură pe mine și pe antrenorul meu, dar nu pot trece peste rezultatele mele bune. Președintele de acolo (n.r. – scoțianca Sally Wood Lamont) a devenit președintele Comitetul Național Paralimpic Român și mă doare, pentru că, în ciuda performanțelor, nu sunt promovat.

Fiindcă n-are bani de ajuns, se hrănește cu cornuri și ciocolată!

Cum te pregătești pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo?

Mă antrenez 7 ore pe zi. Din păcate, din cauza lipsei banilor, nu pot avea un regim alimentar pe care îl au concurenții din celelalte țări. Mănânc ciocolată, cornuri… Nu pot avea un prânz așa cum trebuie. Am o indemnizație de 1.800 de lei. Cu 1.000 de lei îmi plătesc cei patru parteneri de antrenament, iar 800 de lei sunt pentru ce mai trebuie în pregătire.

Și din ce mai trăiești?

Mai primesc 500 de lei indemnizație de handicap și 700 de lei pensie. Din acești bani, plătesc chiria și mănânc.

Nu ai reușit să găsești sponsori?

Am încercat să găsesc câteva firme, le-am scris. Clubul la care sunt acum nu are personal specializat pentru a găsi sponsori. M-aș duce eu, dar nu știu unde. Am lăsat CV-uri, care nu au ajuns la persoanele de decizie. Poate că, dacă oamenii ar ști cine sunt, dacă aș fi mai mediatizat, altfel ar merge lucrurile, dar nu mă cunosc și nu se implică.

11.000 de euro cheltuiți pentru a participa la competiții

Cine finanțează deplasarea la Jocurile Olimpice?

Deplasarea este plătită de federație (n.r. – de Comitetul Național Paralimpic), dar este foarte puțin. Am nevoie de sprijin financiar în special pentru competițiile din care adun puncte. Ca să ajungi acolo, la Olimpiadă, trebuie bani. După performanța de la Rio, am primit 21.000 de euro. Din ei, 11.000 i-am cheltuit pentru a participa la competiții. Puteam să îi țin pentru o garsonieră, am dat banii pe competiții. În schimb, sunt sprijiniți alții care nu au luat nici măcar un set pe unde au participat. Nu un meci, un set!

Comitetul este subordonat Federației Române de Tenis de Masă?

Nu, nu au nicio legătură.

Totuși, cine te ajută? Ai antrenor?

Toate performanțele realizate au fost după o muncă depusă cu clubul și cu antrenorul. Dan Năsui este cel mai bun antrenor din România, dar Comitetul Național Paralimpic nu vrea să recunoască tocmai din cauza divergențelor pe care le avem.

Nu te-ai gândit să pleci din România?

Ba da, m-am gândit de multe ori, dar tocmai antrenorul m-a convins să rămân aici. Mi-a spus: „Bobi, putem să facem performanță și în România. Doar să vrei”. Mi-a spus mereu să am încredere în mine și să o iau de la capăt.

Ce țară ți-a plăcut cel mai mult, din câte ai vizitat cu ocazia competițiilor?

Mi-a plăcut Brazilia, orașul Rio. Ca țară, ca organizare, am văzut ce înseamnă să întâlnești cei mai buni sportivi ai lumii. Până atunci, era Venezuela.

Am văzut o fotografie cu tine și cu Florin Piersic. Ce ți-a spus?

Mi-a spus că se bucură pentru performanțele mele. M-a pupat pe frunte. Am un mare respect pentru dumnealui, este unul de-al nostru, este clujean.

Am citit că vrei să oferi și altor persoane cu dizabilități șansa de a practica tenisul de masă. Care este planul?

Mă bucur că mi-ai pus această întrebare. Vreau să fac un apel la sponsori, la Primărie, să ne dea un spațiu de antrenament. Eu acum mă pregătesc într-o sală privată, pe care o am la dispoziție doar până la ora 17. Atunci termin eu cele două antrenamente zilnice. De la ora 17, eu sunt dispus să pregătesc alți sportivi. M-au contactat mulți doritori, există un potențial uriaș ca România să aibă campioni europeni, mondiali și olimpici. De atâta este nevoie, de un spațiu. Orice spațiu, îl renovez eu dacă e nevoie.

Îl puteți ajuta pe Bobi donând aici: RO83BTRLRONCRT817950701, pentru Bobi Simion.