Ce caută Mircea Lucescu la Dinamo Kiev, la 75 de ani, după ce a fost atât de mult timp la rivala Șahtior? Încerc să dau un răspuns în rândurile ce urmează.
E vorba, în primul rând, de o altă dimensiune a banului. Noi, oamenii de rând, nu o putem percepe. Ne gândim că, la vârsta lui, are nevoie de puțină liniște, după o viață tumultoasă, legată permanent de fotbal.
O explicație ar fi, deci, banul, deși Buzărin ne îndeamnă pe gsp să nu-i numărăm banii lui Lucescu. Bine, acuma chiar nu-i număr, dar mă gândesc clar că poate fi un motiv plauzibil. Încă 3 milioane de euro în cont nu sunt de colea! Parcă aș îndura și eu niscaiva înjurături și aș înfrunta câteva amenințări chiar pentru un milion. Dar, repet, noi avem altă dimensiune a banului. Poate că la Lucescu nu e chiar mare lucru.
Ce caută? O ultimă încercare
Și de aici vine a doua explicație: nu-l interesează banul, dar nu poate trăi fără fotbal! Ei, cum sună? Într-un mare fel! Dar să știți că e posibil. Obișnuit să intre zi de zi în vâltoarea fotbalului, Lucescu s-o fi plictisit acasă, înconjurat de nepoți și de strănepoți. Și-a zis să mai facă o ultimă încercare.
Adevărul e că un om activ își poate prelungi viața. Dacă stai acasă și-aștepți să treacă anii, parcă nu te simți tocmai ok. Iar Lucescu e o persoană energică, arată bine, nu-i dai nici 70 de ani.
De cele mai multe ori, e greu să înțelegem din afară anumite acțiuni ale oamenilor. Eu nu l-am înțeles pe Il Luce nici când s-a dus în vestiarul FCSB ca să le vorbească jucătorilor, dar asta-i altă discuție.
Voi care credeți că e explicația pentru care Mircea Lucescu s-ar duce la Dinamo Kyev? Banul sau dragostea pentru fotbal? Sau poate că aveți voi o altă variantă de răspuns…
------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor.
Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.
Workholocii sunt o specie aparte de oameni. Pe oamenii care nu pot trai fara alcool ii repudiem, ii injuram, in timp ce pe cei care nu pot trai fara munca, oricare ar fi munca lor, ii ridicam in slavi. De fapt, si unii, si altii sunt asemanatori. Au un viciu de care nu pot scapa. Unii au un viciu antisocial, distrugator, altii au un viciu pro-social, productiv. Dar tot viciu e. Iar aceasta munca in exces vine deseori (nu intotdeauna, ce-i drept) impreuna cu castiguri financiare insemnate. Noi, ceilalti, avem impresia ca doar banii ii imping pe oameni sa munceasca atat de mult. Si nu e deloc asa.
[…] cont de antrenor, de lotul de jucători, de experiența acumulată, de campionatul regulat, în care CFR a părut […]
[…] de gunoi. Când mă întorc, este minutul 83 (îmi zice tot nea Sebi) și este tot 1-0. Cred că Lucescu face ca trenul. A mai luat el bătaie de la Timișoara și nu i-a iertat pînă în Divizia […]