Mircea Lucescu, o carieră între mari succese și ghinioane teribile. Partea 1: Jucătorul

Mircea Lucescu (75 de ani) a avut o carieră excepțională, atât ca fotbalist, cât și ca antrenor. Este considerat și se consideră un ghinionist, pentru că a ratat, de multe ori la un vârf de lance, bătălii și calificări importante.

Spre finalul anilor ’70, iubeam mult Fotbalul, și el mă săruta des… De aici, și povestea mea prinde aripi, decolează și aterizează într-un oraș de „sub furnale”.

Un multiplu campion alb-roşu, căpitanul de la Guadalajara, venit dintr-o „Groapă” cu „câini roșii”, poleită în aur și apărată de „Ştefan cel Mare”, duce fotbalul spectacol la Hunedoara.

Fostul dinamovist cară cu el un imens bagaj: șase tricouri de campion și două de câștigător al Cupei României.

Pe lângă „Cetatea Băniei”, marea mea dragoste, tânărul antrenor și jucător hunedorean, pune în sufletul meu o admirație pentru Hunedoara, reprezentată de misteriosul „Castel al Corvinilor”.

Acolo, în „orașul focului”, l-am descoperit și mi-a creat o frumoasă imagine de sportiv înnăscut, care a trecut fără să clipească de la ghetele de fotbalist la paltonul de antrenor.

Mircea Lucescu s-a născut la București, pe 29 iulie 1945, dintr-o familie destul de modestă. Copil fiind, împreună cu cei trei frați ai săi, și-a arătat marea plăcere de a juca fotbal. Mingea obosea, el niciodată!

Refuzat în copilărie de CCA

La 12 ani, la o preselecție organizată de CCA, copilul Mircea nu are șansa de a fi selectat. Dar nu renunță la visul de a ajunge fotbalist și, la Scoala Sportivă nr. 2, găsește pentru prima dată fericirea fotbalului organizat.

Își arată aici talentul și este evidențiat de către Traian Tomescu, antrenorul lui Dinamo, care spre finalul sezonului 1963/’64 îl îmbracă în echipamentul alb-roşu.

Debutează într-un meci Dinamo – Rapid 5-2, pe 21 iunie 1964 (la 18 ani și 11 luni), joc important pentru câștigarea titlului. Finalul campionatului îi aduce tânărului fotbalist dinamovist primul tricou de campion și începutul unei cariere de mare succes.

Mircea Lucescu, din Divizia B, direct la națională!

Pentru că era necopt, tehnicienii dinamovişti iau decizia de a-l trimit în liga secundă, la Știința București, unde Mircea Lucescu se călește în acele dispute crâncene ale „B”-lui.

Prestațiile din ce în ce mai bune îl aduc în atentia lui Ilie Oană, cel care îi oferă debutul la echipa naționala, în meciul România – Elveția 4-2, din 2 noiembrie 1966, partidă contând pentru campania de calificare la Campionatul European din 1968.
Lucescu a contribuit la toate cele patru goluri, astfel că, de atunci, a devenit un obișnuit al echipei naționale.

La doar o lună de la debut, pe 3 decembrie 1966, Mircea Lucescu înscrie și primul gol în tricoul selecționatei României, în victoria cu 5-1, de la Nicosia, în fața Ciprului.

Traian Ionescu, antrenorul lui Dinamo, decide abia în 1967 că este vremea ca Lucescu să se întoarcă la Dinamo.

Chiar în sezonul în care revine în „Ștefan cel Mare”, câștigă Cupa României, după o finală între Dinamo și Rapid. Dupa 90 de minute, cele două echipe se aflau la egalitate, 1-1, dar Mircea Lucescu marchează de două ori în prelungiri și aduce trofeul în curtea „câinilor”.

Calificare cu naționala la Mondialul din Mexic 1970

Urmează 10 ani extraordinari pentru el, atât în tricoul alb-roşu dinamovist, cât și în cel cu tricolor al reprezentativei României. Căpitan de echipă uneori, Mircea a fost titular în toate cele șase meciuri din campania de calificare pentru Campionatul Mondial din 1970.

La turneul final din Mexic ’70, alături de mentorul său, antrenorul naționalei, Angelo Niculescu, căpitan fiind, Lucescu conduce echipa din teren în cele trei meciuri din „Grupa morții”. România pierde la limită partidele cu Anglia și Brazilia, dar câștigă împotriva Cehoslovaciei, o victorie insuficientă pentru a merge mai departe.

mircea lucescu

Chinuit de o accidentare, la aproape 32 de ani, ia decizia de a părăsi Dinamo la finalul ediției de campionat 1976/1977. La insistențele lui Radu Nunweiller, fostului său coleg dinamovist și de națională, cel care se afla de ceva timp la Corvinul, vine și trăiește a doua tinerețe la Hunedoara.

În primul sezon, 1977/1978, joacă meci de meci cele 34 de etape și înscrie 7 goluri. La capătul stagiunii viitoare, Corvinul retrogradează în „B”. Cel ce avea să devină în timp un „Alex Ferguson al Estului”, cum a fost denumit de un ziarist spaniol, datorită celor peste 40 de ani de activitate neîntreruptă, este numit antrenor principal. Abia împlinise 34 de ani.

În același timp, continuă să joace, punând osul din teren la revenirea în Divizia A a trupei hunedorene, imediat, în următorul sezon, 1980/81.

Cu ceva timp înainte, în aprilie 1979, odată cu ocazia meciului dintre România și Spania 2-2, din preliminariile Campionatul European din 1980, decide să se retragă de la echipa națională. Acumulase 70 de selecții sub tricolor, în care a marcat 9 goluri.

Surse: wikipedia.org, Banca de rezerve – Eroii de la Guadalajara

În episodul următor, vorbim despre perioada în care Mircea Lucescu a preluat ca selecționer echipa națională a României.

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...