Viorel Filimon: „O medalie la Rio? Se poate, dar trebuie să muncim!”

Viorel Filimon, antrenorul Elizei Samara, câștigătoarea aurului la Europenele de tenis de masă de anul acesta, vorbește, în exclusivitate la SPORTescu, despre competiția de anul acesta, dar și despre nemulțumirile legate de presa din România. Citiți aici interviul cu Samara, publicat sâmbătă.

Viorel Filimon

Eliza este campioană europeană. Vă așteptați să cucerească acest titlu?

Orice antrenor visează ca sportivul pe care îl pregătește să aibă rezultate cât mai mari. Eliza a obținut în anii trecuți titlul de campioană europeană în proba de dublu și în proba de dublu mixt și a avut rezultate foarte bune în competiții, așa că visul nostru era să câștigăm acum. După cum s-au desfășurat ostilitățile pe teren în cele 10 zile de concurs, încet-încet, acest vis începea să devină realitate. După fiecare meci câștigat, deja aveam planul pregătit pentru următorul, și tot așa. Am ajuns să terminăm finala și să câștigăm. Este un rezultat foarte bun, mai ales că timp de 10 ani campioane europene au fost jucătoare de origine chineză, diferite chinezoaice naturalizate ce au jucat fie pentru Olanda, fie pentru Austria sau Germania ori Spania.

Câtă muncă se ascunde în spatele acestei performanțe?

Pfff… multă. Muncă pe care, dacă stai să o însumezi, înseamnă ani de pregătire. Eliza joacă tenis de masă de la vârsta de la 7 ani. Dacă punem în fiecare săptămână minim 25 de ore de pregătire, numai la sală, plus alte pregătiri, pe lângă cea fizică, deja e greu de numărat. De exemplu, pregătirea psihică este foarte importantă. De asemenea, este foarte important și să stai în fața calculatorului și să-ți vizionezi adversarii, să-ți vezi jocul. Fără sacrificii, nu faci performanță.

Ce spuneți de sportivele din China care au invadat aproape toate echipele naționale?

Ce să spun… nu spun nimic. Este un lucru firesc. Populația din China s-a mărit foarte mult. Fiecare țară primește sportivi din China. Sunt foarte multe jucătoare care nu mai au loc în lotul chinez și caută să-și găsească o țară unde poate să aibă activitate și să facă performanță.

Multe dintre ele nu știu imnul țării pentru care joacă…

Nu pot să spun asta, pentru că majoritatea jucătoarelor nu obțin din primul an titlul de campioană europeană. Sunt stabilite de cel puțin 5-6 ani în țara respectivă și e greu de crezut că nu știu limba deloc. Important este că au drept de joc și că joacă foarte bine, iar în situația asta nu mai contează ce țară reprezintă.

Ați simțit sprijin din partea României pe parcursul turneului final?

Hmmm… cam greu de spus. În afară de o parte din federație, care a fost prezentă acolo cu noi, părinții și prietenii, care ne-au fost alături prin mijloacele acestea rapide de comunicare, nu prea știu ce să spun. Presa și mijloacele de informare, cred eu că, în comparație cu rezultatele pe care le-a obținut Eliza, sunt corigenți. De ce? Pentru că am avut meciuri  foarte importante timp de 10 zile, meciurile la echipă. Pot spune că am avut 5 finale, nu una. Am jucat cu Franța, Austria, Serbia, Polonia, cu Ucraina, toate meciuri foarte tari, desfășurate în fiecare zi. În tot acest timp, foarte rar apărea ceva în câte un ziar sau la radio, două-trei cuvinte, atât. În rest, în presă avem numai cancanuri, numai accidente și violuri, chestii care nu fac cinste României și care nu dau o imagine frumoasă țării. Ce publicăm astăzi, asta vom avea și în viitor. La o conferință de presă, am și spus că sunt foarte supărat. Nu neapărat pentru faptul că prea puțin s-a scris despre turneu, ci pentru că omul este bombardat cu tot felul de știri care nu au nicio legătură cu performanța și cu lucrurile bune ale românilor, ci mai mult cu lucrurile negative.

Ce planuri, obiective aveți pentru viitor?

În primul rând, Olimpiada de la Rio este următoarea mare competiție. Mai avem un Campionat Mondial care va avea loc în primăvară. Eliza va participa la un turneu ce va avea loc în decembrie, în Portugalia. Cu siguranţă, Jocurile Olimpice de la Rio sunt cele mai importante. Ne dăm seama că este foarte greu, sunt cel puțin 6-7 țări asiatice care au jucători buni. Japonia, Singapore și Hong-Kong au în componența lotului cel puțin o chinezoaică. E greu de presupus că cineva, care nu este din lumea celor cu ochii alungiți, va putea să ajungă undeva pe podium, dar vedeți cum e, dacă ne concentrăm, ne putem atinge acest obiectiv.

Nimic nu este imposibil și poate sperăm chiar la o medalie la Rio.

Normal. Dar până acolo, trebuie să muncim. Cred că în spatele oricărei performanțe se ascunde munca, iar calitatea fiecăruia este dată de munca pe care o face.

Credit foto: facebook.com/viorel.filimon.77

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...