În România, despre bun simț și valoare

Într-un campionat dominat de golani și de golănii, Nicușor Stanciu contrastează puternic cu ce se întâmplă în jurul lui: are și bun simț, și valoare.

E modest, vorbește fără răutate la interviuri, nu intră la rupere în timpul jocurilor, nu-și desconsideră adversarii, se bucură frumos și decent, e om de echipă și, progresează de la meci la meci, înscrie goluri și oferă pase decisive.

Adus la Steaua cam în același timp cu un alt tânăr extrem de talentat, care a ajuns pe undeva prin liga a doua turcă, și mă refer la Gabriel Iancu, Stanciu și-a urmat drumul lui. Nu am auzit până acum de vreo escapadă nocturnă, de beții sau de obrăznicii spuse antrenoriulor sau coechipierilor la antrenamente. Băiatului ăsta nu i s-a urcat fotbalul la cap o dată cu venirea în Bucureștiul plin de tentații.

A trecut și el prin clipe grele, când nu-i ieșea jocul, când mingea nu intra în poartă, când spectatorii îl fluierau pentru evoluțiile mai puțin reușite, dar a știut de fiecare dată să ridice capul din pământ și să meargă mai departe. Pentru asta, trebuie să ai și un psihic bun, dar și o educație pe care o primești de la părinți, profesori, antrenorii de la copii și juniori. Stanciu are cei șapte ani de-acasă și asta contează imens, alături de calitățile sale excepționale de fotbalist.

Confirmarea acestor calități vine acum, la 22 de ani, într-un moment în care România simte nevoia, mai mult ca oricând, unui astfel de mijlocaș, creativ, bun pasator și finalizator. Stanciu a marcat 11 goluri până acum în acest campionat și a dat 8 pase decisive, în 23 de meciuri jucate. Sunt cifre extraordinare pentru orice fotbalist din lume, cifre care îl pot propulsa spre o echipă de prim rang din Europa.

Stanciu merită să joace într-o lume civilizată. Mult succes!

Credit foto: Răzvan Păsărică / sportpictures.eu