Universitatea Craiova vs CFR Cluj: Meci de palmares sau ultima licărire de speranță?

Universitatea Craiova vs CFR Cluj. S-a ajuns în punctul acela din sezon în care ne întrebăm, cu toată sinceritatea: Mai are vreun rost meciul ăsta?

Universitatea Craiova și CFR Cluj se întâlnesc azi într-o partidă care, pe hârtie, pare să conteze. În realitate, e mai mult despre orgolii și poziții finale, pentru că titlul e aproape sigilat, ambalat și gata să fie livrat la Palatul din Berceni.

FCSB, ca la un maraton în care ceilalți au uitat să alerge

FCSB a jucat în ultimele luni ca o echipă cu chef de campionat. N-a rupt norii meci de meci, dar a fost constantă, eficientă și, cel mai important, fără sincopele dramatice din sezoanele trecute. În timp ce alții plângeau, se certau sau schimbau antrenori, băieții lui Becali strângeau puncte. Iar acum, stau sus, cu mâinile pe trofeu și cu o șampanie pusă la rece

Ca să mai rateze titlul FCSB, ar trebui să se întâmple ceva între apocalipsă și miracol divin. Trebuie să piardă tot, CFR și Craiova să câștige tot și, în același timp, să pice o cometă pe casa lui nea Gigi. Spoiler alert: nu se va întâmpla.

Dan Petrescu – antrenorul cu spume la gura

Dan Petrescu, eternul nemulțumit, a părut în tot sezonul mai preocupat să numere fazele de arbitraj decât punctele din clasament. Bocitoarea șefă din Gruia s-a plâns și de gazon, și de arbitri, și de calendar, și de vreme. Uneori, ai impresia că și dacă CFR ar fi pe primul loc  tot ar găsi un motiv să zică „nu se poate, nu-i normal!”.

În loc să își motiveze jucătorii și să-și asume deciziile, a preferat să devină o coloană sonoră de văicăreli. Tactica lui Dan pare că a rămas blocată undeva prin 2019, iar CFR a plătit prețul stagnării: fotbal previzibil, jucători plafonați și un antrenor care pare că se ceartă cu realitatea meci de meci.

Mirel Rădoi – intenții bune, dar cu cine?

Pe de altă parte, Mirel Rădoi chiar pare că vrea să facă treabă. Îl vezi cum gesticulează, cum își motivează echipa, cum încearcă să aducă un stil de joc curajos. Dar omul chiar n-are cu cine.

Craiova dă senzația unei trupe fără coloană vertebrală. Jucători talentați, dar complet lipsiți de responsabilitate. Când trebuie să tragă linie și să arate caracter, mai bine se scarpină la ouă. E păcat, pentru că Rădoi are idei, dar nu are pârghii. Iar în momentele-cheie, Craiova pare o echipă cu mai mult potențial pe hârtie decât în ghete.

De ce nu s-au ținut după FCSB?

Pentru că n-au putut. CFR a suferit din lipsă de inspirație și constanță, iar Craiova din lipsă de consecvență. În meciurile importante, când era nevoie de sânge rece și claritate, s-a ales praful. Și, în timp ce FCSB câștiga, ceilalți dădeau cu mingea în bară, apoi în propriile speranțe.

Și atunci când FCSB a lăsat ușițe deschise, n-a intrat nimeni. CFR și Craiova au avut ocazii să pună presiune, dar le-au ratat cu grație si talent. Acum, finalul sezonului vine ca o notă de plată după o masă la care s-au prezentat cu foame mare, dar fără portofel.

Și totuși, de ce să ne uităm la meci?

Pentru că e CFR – Craiova. Două echipe cu pretenții, două loturi valoroase, două orgolii imense. Chiar dacă titlul pare plecat spre FCSB, locul 2, banii din cupele europene, și, cine știe, orgoliul de a nu termina în genunchi, toate sunt pe masă. În plus, între Petrescu și Rădoi există o rivalitate tăcută, de mimică, gesturi și replici subtile la conferințe.

Și dacă nu vă pasă de tactică, titlu și clasamente, măcar uitați-vă pentru meme-uri. Pentru reacțiile lui Petrescu atunci când e nemulțumit că mingea nu sare cum vrea el. Sau pentru un Rădoi care, deși pare trist, tot încearcă să îndrepte lucruri într-o echipă care nu-l ajută.

Concluzia

Nu, nu mai are rost meciul în contextul titlului. Dar, în fotbal, orgoliul e ultimul care moare. Iar dacă tot e Liga 1, măcar să ne distrăm cu stil.