Don Carlo Ancelotti – ultimul nobil al fotbalului și primul străin care preia Brazilia modernă

Don Carlo Ancelotti (împlinește 66 de ani pe 10 iunie) este ultimul nobil al fotbalului și primul străin care preia Brazilia. Italianul nu e doar un antrenor legendar, ci reprezintă o stare de spirit, genul acela de om rar, care intră într-o cameră și face liniștește doar cu o privire.

Nu se agită, nu urlă, nu sparge sticle în vestiar. Ridică o sprânceană, zâmbește discret și, fără să simți, ai câștigat din nou. Într-o lume tot mai zgomotoasă, Ancelotti e dovada vie că eleganța și calmul încă funcționează.

De pe ogoarele din Reggiolo, la gloria mondială

S-a născut în 1959 în Reggiolo, un sat agricol din Italia, unde viața curgea între fotbal și porumb. Tatăl lui era fermier, iar băiatul visa la marile stadioane. Încă din copilărie, a știut că e destinat marilor scene. Și a ajuns acolo.

A debutat ca jucător la Parma, dar gloria avea să vină la AS Roma și apoi la AC Milan. A fost un mijlocaș inteligent și disciplinat, cu o carieră impresionantă. Cu Roma a câștigat Serie A și Cupa Italiei, iar cu Milanul a reusit să cucerească de două ori Cupa Campionilor Europeni. A fost și om de bază la naționala Italiei, ajungând până în semifinalele Cupei Mondiale din 1990.

Singurul antrenor din istorie cu titlu câștigat în toate cele 5 ligi de top din Europa!

Gloria lui Don Carlo a continuat și după ce și-a agățat ghetele în cui. Ca antrenor, Ancelotti a strâns o colecție de trofee cum puțini pot visa: 5 Ligi ale Campionilor, titluri în toate cele cinci mari campionate ale Europei (Italia, Anglia, Franța, Germania și Spania), plus Supercupe, Cupe și multe finale. De altfel, este singurul antrenor din istorie care a cucerit titlul în toate cele 5 ligi de top din Europa. Cu alte cuvinte, un fel de Indiana Jones al fotbalului, dar cu costum, nu cu bici.

A antrenat peste tot: Milan, Chelsea, PSG, Bayern, Napoli, Everton și Real Madrid. Iar la  fiecare echipă a lăsat ceva în urmă: nu doar trofee, ci și respectul jucătorilor. Cristiano Ronaldo a spus despre el: „Este cel mai bun antrenor pe care l-am avut. Nu doar tactic, ci ca om.” Iar Ibrahimović a fost și mai direct: „Don Carlo? Un Lord.”

Un moment istoric pentru Brazilia

În vara lui 2024, Ancelotti a ridicat din nou trofeul UEFA Champions League cu Real Madrid. A fost un sezon magic, unul dintre acelea în care Realul părea de neoprit.

Dar totul s-a schimbat rapid. În acest sezon, 2024–2025, care este pe cale să se incheie,  Barcelona l-a chinuit constant, atât în campionat, cât și în Copa del Rey. Hansi Flick și compania au dominat El Clásico, iar Madridul părea epuizat. Carlo a simțit că e momentul să închidă această etapă si să accepte o nouă provocare.

Și în mod incredibil, tocmai Brazilia i-a bătut la ușă. O țară cunoscută pentru mândria ei fotbalistică, o țară care n-a avut niciodată un selecționer străin in epoca modernă. Dar acum au spus „ajunge” și l-au vrut pe el. Nu pe oricine, ci pe Don Carlo. Cu un stil elegant, discret și eficient, Ancelotti a fost văzut ca omul ideal să redea Braziliei strălucirea pierdută.

E o mutare istorică, o recunoaștere internațională a valorii lui umane și profesionale. Când o națiune întreagă își încredințează mândria fotbalistică unui italian, e clar că nu mai vor doar rezultate, ci vor și caracter. Iar Ancelotti are din plin.

Naționala Braziliei a mai avut antrenori străini

Înainte de Ancelotti, naționala Braziliei a mai avut antrenori străini, însă doar în primele decenii ale secolului XX, într-o perioadă în care fotbalul se afla la începuturi în America de Sud.

Exemple notabile
Ramon Platero (Uruguay) – a fost selecționer al Braziliei în 1925.
Jules Rimet (Franța) – nu a antrenat direct, dar influența sa în organizarea primelor ediții ale Cupei Mondiale a avut legătură cu selecțiile internaționale.
George Winterbottom (Anglia) – a fost invitat în anii ’30 pentru consultanță tehnică.

Totuși, niciunul dintre acești tehnicieni străini nu a avut statutul oficial, complet, de selecționer principal pe termen lung, așa cum îl are Carlo Ancelotti în prezent. Italianul este primul antrenor străin din istoria modernă a Braziliei (de după 1965 încoace) și primul cu un mandat complet, asumat, într-o eră în care naționala este un simbol național sacru.

Numirea sa marchează o ruptură culturală și o deschidere istorică, un pas curajos al CBF (Federația Braziliană de Fotbal) în încercarea de a reconstrui prestigiul pierdut după eșecurile din ultimele turnee finale.

Latura umană: Calm, respect și sprânceana ridicată

Este cunoscut pentru calmul său și pentru sprânceana pe care o ridică precum un adevărat actor de film. Ancelotti este respectat nu doar pentru realizările sale, ci și pentru modul în care interacționează cu jucătorii și staff-ul. Este un lider care inspiră prin exemplu și prin încrederea pe care o oferă celor din jur. În 2023, a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Parma, recunoscându-i-se astfel contribuția la sport și la educație.

Don Carlo adoră muzica lirică și citește istorie militară în avion. Într-o vreme în care alți antrenori țipă și gesticulează, el își începe discursurile de meci cu un zâmbet și o glumă. În vestiarul Realului, jucătorii l-au poreclit „nonno” – bunicul – pentru că emană înțelepciune și calm, dar și pentru că îi lasă pe jucători să mănânce paste înainte de meciuri (cu o singură condiție: să nu pună ketchup!).

Iar dacă ai impresia că toți jucătorii mari sunt greu de controlat, întreabă-l pe Carlo cum a ținut în frâu un vestiar cu Ronaldo, Ramos, Modrić și Benzema. Răspunsul e simplu: respectul nu se impune, se câștigă.

Ultimul mare aristocrat al fotbalului

Acum, pleacă din Madrid cu fruntea sus și merge la Rio cu misiunea de a reclădi mitul brazilian. Nu știm ce va reuși cu Neymar, Vinícius sau Rodrygo, dar știm că le va vorbi ca lui Pirlo, Zidane sau Kaka. Adică frumos, calm și clar.

Don Carlo nu e un antrenor. Este o epocă. Iar acum, epoca lui se mută în America de Sud. Și cine știe… poate, în 2026, o să-l vedem cucerind Cupa Mondială cu Brazilia. Cu sprânceana aceea ridicată și cu aerul unui om care nu a fugit niciodată după glorie — dar care a găsit-o mereu, acolo unde puțini au reușit.

Maestrul trofeelor

Palmares ca jucător
AS Roma:
Serie A: 1982–83
Coppa Italia: 1979–80, 1980–81, 1983–84 și 1985–86

AC Milan
Serie A: 1987–88, 1991–92
Supercoppa Italiana: 1988
Cupa Campionilor Europeni: 1988–89 și 1989–90
Supercupa Europei: 1990
Cupa Intercontinentală: 1989

Echipa națională a Italiei
Locul 3 la Cupa Mondială: 1990

După retragerea din activitatea de jucător, Ancelotti a preluat frâiele echipelor de top din Europa, demonstrând o adaptabilitate și o înțelegere profundă a jocului.

Palmares ca antrenor

Juventus
Cupa Intertoto UEFA: 1999

AC Milan
Serie A: 2003–04
Coppa Italia: 2002–03
Supercoppa Italiana: 2004
Liga Campionilor UEFA: 2002–03 și 2006–07
Supercupa Europei: 2003 și 2007
Cupa Mondială a Cluburilor FIFA: 2007

Chelsea
Premier League: 2009–10
FA Cup: 2009–10
Community Shield: 2009

Paris Saint-Germain
Ligue 1: 2012–13

Bayern München
Bundesliga: 2016–17
Supercupa Germaniei: 2016 și 2017

Real Madrid
La Liga: 2021–22 și 2023–24
Copa del Rey: 2013–14 și 2022–23
Supercupa Spaniei: 2021–22 și 2023–24
Liga Campionilor UEFA: 2013–14, 2021–22 și 2023–24
Supercupa Europei: 2014, 2022 și 2024
Cupa Mondială a Cluburilor FIFA: 2014 și 2022
Cupa Intercontinentală FIFA: 2024.