În căutarea naționalei: Christoph Daum – vinovat, dar nu prea

Cu toate că fotbalul românesc păleşte de la zi la zi, iar naţionala României pare că este mai aproape de Campionatul Mondial din 1998, decât de cel din 2018, NU Christoph Daum este principalul vinovat.

00147477_large
Credit foto: frf.ro

Recunosc, şi eu mă număr printre românii care după ultimele jocuri l-au apostrofat pe Daum, pentru că e limpede că acesta a făcut şi greşeli (unele de neînţeles), iar rezultate au fost dezamăgitoare, dar de aici şi până la „crucificarea” acestuia, e cale lungă.

Daum este un antrenor bun, experimentat, care a obţinut performanţe notabile cu echipele de club, însă nu ştim dacă va fi şi un selecţioner pe măsură. Neamţul parcă încă se caută. În funcţie de moment, suferă anumite transformări.

Mi se pare un antrenor echilibrat, dar care în tensiunea meciurilor pierde controlul. Mi se pare un analist bun, dar care încă nu a găsit cele mai bune soluţii. Mi se pare un antrenor exact, dar totodată confuz în momentele cheie. Mi se pare că este un antrenor independent, care face o selecţie corectă, dar e neinspirat în alegerea tacticii, în alcătuirea primului 11 şi în efectuarea schimbărilor.

MENTALITATE NOUĂ

Este clar că Daum a venit cu o mentalitate nouă, de care consider că aveam nevoie, doar că întrebarea care se pune este dacă va reuşi să-şi implementeze filosofia de joc, într-un timp relativ scurt, sau dacă va fi îndeajuns de abil, încât să adopte un stil de joc care să se plieze pe fotbaliștii de care dispune şi să-i facă pe aceştia să-şi atingă potenţialul maxim.

Rămâne de văzut dacă neamţul va reuşi, cert este că atunci când facem o analiză, în cazul de faţă a unui antrenor, trebuie să rămânem ancoraţi în realitate şi să ne detaşăm de interese şi simpatii.

Vezi și:   Povestea lui Tătuca Prodan: lacrimile de la Mondiale și gol la debut la Atletico Madrid

Noi tot sperăm la meciuri de poveste, aşa cum vedeam la generaţia de Aur, dar uităm că la noi fotbalul şi sportul în general se „dărâmă”, nicidecum nu se „clădeşte”. Daum ce să „culeagă”, dacă noi nu am „semănat” nimic de ani buni.

FLORIN-RADUCIOIU-Romania-World-Cup-USA-1994_2383589

DECLARAȚII FANTEZISTE

Însă neamţul trebuia să țină cont că vine într-un fotbal necunoscut lui, care se confruntă cu multe probleme, iar înainte de a oferi niste declarații fanteziste legate de viitorul naționalei, ar fi trebuit să facă o evaluare profundă.

S-a pripit, a avut un discurs mult prea increzător, optimist, care i-a facut pe mulți să viseze macăr la o națională de Argint. Iar acum, naivii, cei care l-au aplaudat si au fost vrăjiți de vorbele sale, sunt probabil cei care îl înjură cel mai mult.

Ne lăsăm conduşi de emoţie, ceea ce naşte speranţă. Ne lăsăm conduşi de speranţă,  ceea ce naşte deziluzie. Și uite aşa ajungem la dezamăgire şi furie.

Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, din dorinţa de consolare, răzbunare, gândim superficial, uităm de greşelile trecutului, ne îndepărtăm de esenţa problemei şi învinovăţim pe cine nu trebuie.

Nu sunt un mare simpatizant al lui Daum, dar nici nu îl pot acuza de fapte care nu îi aparţin.

ADEVĂRAȚII VINOVAȚI

În opinia mea, principalii vinovaţi pentru situaţia în care se află naţionala în prezent (lăsând la o parte problemele legate de investiţii şi administraţie), sunt toţi antrenorii care au fost la cârma ei în ultimii 15 ani. Ei chiar au avut de partea lor şi timpul, şi un lot mai valoros decât cel actual (am avut fotbalişti care chiar jucau în campionatele puternice). Cu toate astea, n-au reuşit să creeze o echipa competitivă, ba din contră, au transformat-o într-o naţională fără orizont, care şi-a sugrumat încet-încet identitatea creată de-alungul anilor.

Vezi și:   România, în finala Trofeului Carpați după o revenire fantastică
Victoru Piturca.
Credit foto: sport pictures.eu

Calificările la turneele finale din 2008 şi din 2016 trebuiau să reprezinte un nou început, dar au arătat mai degrabă ca un sfârşit. Majoritatea rezultatelor bune din trecutul apropiat au fost întâmplătoare şi doar ne-au amăgit şi ne-au prelungit agonia. Prezentul demonstrează asta.

O NAȚIONALĂ BRAMBURITĂ

Din păcate, cam asta a moştenit Daum, o naţională pierdută, bramburită, în care nici măcar mândria de altădată nu o mai regăsim. Că să schimbi o mentalitate implementată greşit de la o vârstă fragedă, după câteva luni, e aproape imposibil. Pentru a adopta un nou stil de joc şi în acelaşi timp să ai şi rezultate, e nevoie de timp.

Când vine vorba de talente, România încă este bogată, doar că atunci când vine vorba de mentalitate şi infrastructură, suntem foarte săraci, iar asta se reflectă tot mai clar în fotbalul românesc. Cred că asta este şi cea mai grea şi importantă „bătălie” a lui Daum (sau a oricărui antrenor care va veni), schimbarea mentalităţii.

Ce aşteptări am eu de la Daum? Să reuşească să scoată naţionala din conul de umbră în care se află de ani buni şi să o îndrume către „lumina” fotbalului mare.

Nu calificarea la Mondialul din Rusia este este cel mai important obiectiv, ci crearea unei echipe puternice, care să-şi regăsească indentitatea şi care să scoată iar lumea în stradă. Viitorul este miza cea mare, nu rezultatele de moment.
HAI ROMÂNIA!

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...