Cămătaru nu avea nevoie de așa ceva… Gheata care roade

Cămătaru a fost un atacant pursânge, cu simțul porții, cu joc aerian formidabil, în stare să întoarcă de unul singur o întreagă apărare. Era un fotbalist talentat, sufletist, sensibil, poate prea sensibil.

În 1981, la meciul România – Ungaria, terminat 0-0, Cămătaru a jucat slab și a fost huiduit de spectatorii prezenți pe „23 August”.

Unde mai pui că și maestrul Eugen Barbu l-a distrus jurnalistic. A revenit la națională după insistența lui Mircea Lucescu.

Cămătaru nu merita asta… Când Craiova Maxima a fost la 40 de minute de o finală europeană, nu a dat gol, dar și cei de la Bordeaux, și căpitanul lui Kaiserslautern, și antrenorul Benficăi au avut ochi doar pentru el. De fapt, a dat unul, neacordat din păcate. Încă îmi mai răsună în urechi vocea lui Țopescu la returul cu francezii: Gooooool! Bară sau gol? Bară sau gol???

Cămătaru nu merita asta. A fost eroul de pe Rasunda, a fost eroul de pe Wembley, a fost eroul de pe Vasil Levski.

Oltenia a plâns când Cămătaru s-a dus la Dinamo

A ajuns la Dinamo, spun unii, pentru că la Maxima nu își mai găsea locul. Bine, Maxima dispăruse, deși unii fotbaliști ai ei încă mai jucau. Alții cred că a fost obligat de Miliție. Lucescu a spus că a vrut să îl relanseze. Nu mai contează, a plecat la Dinamo și toată Oltenia a plîns, a strigat, l-a blestemat. După ani și ani, l-au iertat. Dar Cămătaru nu merita asta.

În tricoul „câinilor”, a jucat aproape meci de meci și a marcat goluri frumoase. Și multe. Îmi amintesc faptul că, după ce turul campionatului 1986-1987 s-a terminat, la radio era o emisiune realizată de maestrul Eftimie Ionescu, „Însemnări de cronicar”. Maestrul spunea că atacantul lui Dinamo este pe locul 3 în clasamentul golgheterilor la nivel de Europa, cu 17 reușite. Poate că au ascultat și „alții”… Sau poate că a sunat un clopoțel în capul „cuiva”.

Alții ar spune că tot era perioada când se raportau recolte record la hectar, așa că mergea și o Gheată de Aur. Atunci a început nebunia. Înfrîngeri cu 4-5, cu 3-4, cu 2-3, în care el marca toate golurile învinșilor. Cu scandări ironice de genul „Cămătaru, hai pe noi / Să ne dai și golul doi”, „Cămătaru, dacă vrei / Poți să dai și golul trei”, „Cămătaru Rodion / Nu e gheată, ci șoșon”. Mai era una, licențioasă: „Cămătaru, nu uita / Ne … în gheata ta!”

Urmarea se știe, locul 1 la final, cu 41 de goluri, cu 3 peste Toni Polster, care și el „găsise” foarte ușor drumul spre poarta adversă în finalul campionatului austriac.

Lumea a comentat. Noi, mai pe la colțuri, mai în șoaptă. Cei din Vest strigau în gura mare, cu subiect și predicat. Este ușor să dai cu pietre când nu ai motiv, darămite când motive există.

Dar Cămătaru nu merita asta. Și-a văzut de treabă, a pus umărul la calificarea României la turneul final din Italia, nu a prins nici măcar un minut acolo și nici asta nu merita.

A apucat să joace în Occident, nu a făcut-o rău deloc, ba din contră. A rămas în sistemul fotbalistic, a aratat mereu eleganță, rafinament și cunoștințe. Dar comentariile au rămas. Comentarii despre un mare fotbalist. Și idol al multor copii. Nu, Cămătaru nu merita asta.

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...