Avem nevoie de un Hagi!

Hagi mi-a umplut copilăria și adolescența cu frumusețea fotbalului jucat de plăcere, din pasiune, cu ambiție și dorință permanentă de victorie. Un  talent imens s-a respectat pe sine însuși și ne-a respectat, prin evoluțiile sale, pe noi, cei care îl idolatrizam.

avem nevoie de un hagi

Hagi a fost Regele nostru în comunism, a fost puntea noastră spre libertate și spre frumos într-o perioadă în care regimul lui Ceaușescu ne întuneca mințile și ne pângărea sufletul. Fotbalul de atunci și fotbalul lui Hagi ne purtau într-o altă lume, o lume în care, pentru două ore, uitam de statul la coadă pentru o bucată de pâine, de bezna din case și de lampa cu gaz la care ne făceam temele pentru școală, de îndobitocirea zilnică la care eram supuși de regimul lui Ceaușescu.

La 18 ani la națională!

De Hagi am auzit prima oară la radio, la celebrele emisiuni “Fotbal minut cu minut”. Puștiul din Constanța impresiona la 17 ani în Divizia A prin driblingurile sale uluitoare, prin viteza în joc, prin șuturile de la distanță, prin golurile marcate. Am avut privilegiul să îi văd la tv debutul la națională, la 18 ani și ceva, într-un amical cu Norvegia, jucat la Oslo. Mingea lipită de picior, dribling fin, viteză, tupeu să tragă la poartă, șut puternic. Asta am observat la primul meci al lui Hagi sub tricolor și era destul de mult pentru un puști de 18 ani.

Apoi, l-am văzut la Sportul Studențesc, în puținele meciuri care erau transmise la TV. Era o adevărată încântare să îl privești. Era titular printre vulpile bătrâne și șmechere Iorgulescu, Mircea Sandu, Coraș, pe care îi enerva uneori fiindcă nu dădea deloc drumul la minge. Dar bătrânii îl respecatu, pentru că îi recunoșteau talentul și valoarea, iar locuul 2 ocupat de “studenți” în 1985 – cea mai bună performanță a clubului – i s-a datorat în mare măsură.

Debut cu gol în Supercupa Europei!

Transferul la Steaua a venit în 1987, chiar înainte de Supercupa cu Dinamo Kiev, iar debutul a fost fantastic: golul victoriei (1-0) și primul trofeu important al carierei. În Ghencea, Hagi a devenit cu adevărat fotbalist, a câștigat trei titluri, două Cupe ale României, a jucat o semifinală (1988) și o finală de Cupa Campionilor, în 1989, ultima pierdută în fața superputerii de atunci AC Milan, plus Supercupa Europei amintită mai sus.

Revoluția din decembrie 1989 și calificarea României la Campionatul Mondial au deschis drumul jucătorilor români spre echipele de club din străinătate. Hagi l-a pus în umbră pe marele Maradona la turneul final din Italia 1990, iar ofertele s-au înmulțit. “Regele” nostru a ales Real Madrid, una dintre cele mai importante echipe de pe continent, unde a jucat două sezoane, înscriind 20 de goluri în toate competițiile.

Hagi a făcut apoi greșeala carierei. A plecat de la marele Real Madrid la micuța Brescia, în Serie B, la solicitarea lui Mircea Lucescu. Aici, a fost iubit, respectat, s-a simțit bine, a înscris 14 goluri în două sezoane, dar gândul i-a rămas în Spania, unde a revenit în 1994, după un Campionat Mondial fantastic, în care a fost cu România la un pas mic de semifinale!

Golul cu Columbia, execuție de geniu

Nu degeaba s-a spus că are geniu. Hagi a înscris un gol uluitor împotriva Columbiei, în primul meci de la CM 1994. Mingea trimisă din lateral stânga a plutit ireal, aproape fără să se învârtă, spre plasa porții adverse, aproape de vinclu, iar România a obținut atunci o victorie surprinzătoare împotriva uneia din favoritele competiției (3-1). Vezi golul aici:

Hagi a înscris și cu Elveția la 1-4, iar apoi în sfertul de vis cu Argentina, 3-2 pentru ai noștri, cu un Maradona în tribune, suspendat pentru dopaj. Din păcate, Hagi și România s-au oprit atunci în sferturile Campionatului Mondial, dar, la fel de bine, puteau juca finala!

După un asemenea turneu final, a venit oferta Barcelonei, unde Hagi a jucat două sezoane (35 de meciuri, 9 goluri). El a câștigat cu această echipă o Supercupă a Spaniei (1994) și a jucat o finală de Cupa Spaniei. Cam puțin, au spus unii.

Cupa UEFA și Supercupa Europei cu Galata!

Deplina maturitate fotbalistică a venit după transferul la Galatasaray, în 1996. Hagi a stat la Cim Bom cinci sezoane, câștigând patru titluri, două Cupe ale Turciei, două Supercupe aled Turciei, Cupa UEFA în 2000 și Supercupa Europei în 2000! La Galata, Hagi a fost divinizat, a devenit Împărat, a jucat un fotbal de mare clasă și a rămas în istoria celui mai maare club din Turcia.

În această perioadă, Hagi s-a retras de la națională după CM 1998, dar a revenit în aprilie 1999, la insistențele poetului Adrian Păunescu și al unei țări întregi, contribuind decisiv la prima victorie din istorie în fața Ungariei (2-0 la București) și, implicit la calificarea la Euro 2000, turneu după care s-a retras definitiv de sub tricolor, iar peste un an și-a încheiat la Galata cariera de jucător. Pe 24 aprilie 2001, Hagi s-a retras oficial într-o gală memorabilă, cu 60.000 de oameni pe stadionul Național, care l-au aplaudat în picioare și i-au scandat numele.

Avem nevoie în fotbalul nostru de un nou Hagi, într-un  moment în care Mutu și Chivu ne-au dezamăgit, iar naționala României nu mai reușește să meargă la turneele finale. Va fi Ianis Hagi, va fi altcineva, vom vedea în anii ce urmează.

Iar pentru cei care nu l-ați prins ca jucător, merită să vedeți aici unele dintre cele mai frumoase goluri din carieră:

Gheorghe HAGI
Născut: 05.02.1965 (Săcele,CT)
Cariera de jucător
Post: mijlocaş ofensiv

# În România (Divizia A)
Debut: 11.09.1982, SC Bacău – FC Constanţa 3-0
1982-1983: FC Constanţa                   18      7
1983-1986: Sp. Stud.                          108    58
1987-1990: Steaua                              97      76
Total:                                                 223 jocuri    141 goluri
A cucerit 3 titluri şi 2 cupe ale României (toate cu Steaua). A fost desemnat de 7 ori cel mai bun fotbalist al României (în 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999, 2000). De două ori golgeter al Div. A (în 1984-85 şi 1985-86).

# În străinătate (doar în campionatele țărilor respective)
1990-1992: Real Madrid                     63      15
1992-1994: Brescia Calcio                  61      15
1994-1996: FC Barcelona                   35      7
1996-2001: Galatasaray                      132    59
A cucerit 4 titluri şi 2 cupe ale Turciei

# În naţională
Debut: 10.08.1983, Norvegia – România 0-0
Total: 124 jocuri    35 goluri
A jucat la turneele finale ale CM 1990, 1994, 1998 şi CE 1984, 1996, 2000. A fost de 65 de ori căpitanul echipei. Locul 4-5 în ediţia 1994 a „Balonului de Aur”

# În reprezentativa olimpică
Debut: 05.10.1983, Olanda – România 0-0
Total: 4 jocuri        0 goluri

# În cupele europene
Debut: 14.09.1983, Sp.Stud. – Sturm Graz 1-2
Total: 95 jocuri      32 goluri
A cucerit două Supercupe ale Europei (una cu Steaua, una cu Galatasaray) şi o Cupă UEFA (cu Galatasaray)

Deţine câteva recorduri pentru fotbalul românesc:
– cele mai multe goluri în echipa naţională (egalat curând de Mutu),
– de cele mai multe ori căpitan al echipei naţionale,
– cea mai lungă perioadă în echipa naţională, prezent la cele mai multe turnee finale,
– cele mai multe goluri în cupele europene,
– de cele mai multe ori desemnat cel mai bun fotbalist al României

Statistică: Răzvan TOMA | credit foto: libertatea.ro

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...