Amintiri din copilărie: fotbal în iarba verde de la țară, numărul 8 pe spate și meciul văzut la televizorul Venus

Amintiri din copilărie, cu fotbalul jucat pe tăpșan, purtând un tricou pe care am desenat numărul 8 și cu poarta făcută din două pietroaie.

amintiri din copilarie

Mă ridic din patul moale, împrejmuit de o carpetă cu însemne tradiționale, care a fost lucrată manual cu migală și pasiune de mânuțele muncite ale bunei, și arunc o privire către fereastră. De-acolo izvorăsc mângâindu-mă razele pale ale unui Soare Dumnezeiesc, care-mi pun în ființa firavă multă forță.

Sar voios din „bârlog” și fără poftă de mâncare alerg către adăpostul animalelor domestice, căutând cu privirea inocentă de copil lipsit de griji, vițeii, mielușeii, care și ei mă îmbrățișează cu ochii lor mari și umezi.

Poarta cea mare de la drum se deschide deodată și calea către pajiștea cea bogată se umple de cornute și de tot felul de necuvântătoare, precum și de gălăgia copiilor cu câte o bâtă la purtător.

Luncile umbroase mă satură de un izvor cu apă cristalină și de frăguțele care mă așteaptă pitite prin iarba umedă și deasă.

Amintiri din copilărie: Natura îmi dă aripi

Plopii falnici cu frunzele care sclipesc și tremurând încontinuu aduc multă răcoare și un aer proaspăt, ocrotindu-mă de arșița astrului ceresc. Un soare care cu razele sale călduroase se întinde cu blândețe peste plaiurile roditoare.

Un pic mai încolo, o mare galbenă se întinde cât cuprinde orizontul. Sunt lanurile de grâu, poleite cu aur, ce se unduiesc în adierea unui vânticel prietenos.

Ciupercuțele gingașe mă așteaptă parcă să le culeg, undeva ascunse prin ierburi, eu asezându-le cu grijă în trăistuța mea cea mică și cusută cu floricele vesele de mâinile măiastre ale unui om destoinic.

amintiri din copilarie
Foto: glasul-hd.ro

Pe un deal, un copac roditor îmi face cu mâna. Mă apropii, îl privesc cu poftă și mă cațăr iute până sus de tot. Acolo, fructele coapte bine îmi umplu gura de o zeamă dulce. Culeg cu atenție și pun câteva în săcuiul meu și pentru alte persoane dragi mie.

Între timp, domesticile mele, care au savurat cu nesaț ierburile, se adapă cu multă poftă dintr-un pârâu ce curge lin… E timpul prânzului și pornim cu toții pe drumul de întoarcere spre casă.

Mâncare bio, de la buna de-acasă!

Mirosul plăcut de bucate străbate din tinda casei, asezate la o masă dantelată, unde bunica le-a aranjat pentru un prânz binecuvântat. Mă așez la locul meu pe un scaun vechi, dar comod și, împreună cu bunii mei, savurez cu multă poftă o mâncare sănătoasă, nu înainte de a rosti rugăciunea de prânz.

Liniștea dumnezeiască dintre prânz și amiază este tulburată de câte o muscă enervantă, care zbârnâie de ici-colo. O adiere plăcută de vânt își face prezența printr-o lume adormită de dogoarea unui soare nemilos. Întins pe o patură moale, la o umbră deasă al unui nuc bătrân, adorm visând frumos, câte și mai câte…

Pe la 5 jumate, plec din nou în alaiul multor copii, cu animalele catre pajiștea satului. Acolo, noi băieții încingem o miuță de zile mari, care mă satisface pe deplin, deoarece pot să-mi etalez talentul de mare fotbalist.

Amintiri din copilărie: Fotbal sub privirile fetelor din sat

Port un tricou pe care e inscripționat numărul 8, o cifră magică, aflată pe echipamentul unui mare fotbalist de la Știința. Driblez și eu câțiva adversari și mingea alunecă prin iarba verde ducându-se printre pietroaiele puse în locul barelor. Bucuria este enormă pentru mine și coechipieri. Sub privirile câtorva fete frumușele și zglobii, sunt un adevărat „idol”.

Cu alte jocuri și multă distracție, și această zi e pe ducă, o zi petrecută la țară fiind pentru mine cât o mie la oraș.

Amurgul se lasã peste sat, noi, copiii, întorcându-ne fericiți și obosiți către gospodării, cu aceleași cornute cuminți și săturate de hrana din belșug.

Buna mă așteaptă cu apa caldă, unde eu mă bălăcesc o vreme, într-o postăviță de culoarea cerului, având alături un prosop mare alb. Asociez imediat aceste sfinte culori alb-albastre cu o echipă de fotbal dragă mie, o formație care se înșurubase în sufletul meu, dezvoltând rădăcini trainice.

Mă simt împlinit și satisfăcut după o nouă zi memorabilă, aici în inima naturii, aici, la sat, unde bunii și străbunii noștri s-au luptat eroic pentru acest pâmânt mănos. O cană cu lapte sănătos, curs din ugerele pline ale văcuței, și o bucată de pâine coaptă în țăst mă fac și mai puternic. Amintiri din copilărie…

„De la această oră, transmitem în direct de la Craiova”…

Niște licurici îmi fac cu ochiul și mă conduc încet către un pat curat, unde adorm fără voia mea, visez frumos și mă trezesc în sufrageria de la oraș, unde îmi șterg de praf televizorul Venus4, bineînțeles un alb-negru.

E miercuri și Craiova trebuie să joace un alt meci european, primul tur, acasă, cu Fiorentina! Mă uit către ceas, un ceas care ticăie neîntrerupt, îl privesc cu teamă, deoarece nu știu dacă meciul e televizat. E 16 și 54. Deodată, o crainică drăguță foc apare pe tot ecranul. Ascult cu răsuflarea tăiată: „De la această oră, transmitem în direct de la Craiova”…

A fost o ediție senzațională de Cupa UEFA pentru Universitatea, care s-a oprit în primăvară, în semifinale…

Copilăria mea, echipa mea de suflet, cât de frumos a fost!

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

4 COMENTARII

  1. Cine a uitat frumoasele miuțe desfășurate pe Poienile de la țară unde jucam cu porți improvizate din pietre sau bețe înfipte la sol, cu mingi de cauciuc , desculți ….Eram atât de prinși în acele miuțe căci uitam să mai venim la masă iar a doua zi comentam fiecare ce am făcut …Ce vremuri minunate și fost !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...