Povești de campioni. De la tendonul rupt și „nu vei mai juca niciodată handbal”, la încă 7 ani de carieră

„Nu vei mai juca niciodată handbal. Fii mulțumită că poți merge pe stradă.” Cuvintele medicului au căzut ca un trăznet. Ramona Farcău, golghetera Jocurilor Olimpice 2008, era îndrumată să-și încheie cariera la 31 de ani.

Era atunci în pregătire pentru Campionatul European. O durere cumplită, medici peste medici, consultații peste consultații, dar „în România nu mi s-a pus diagnosticul corect”, mărturisește Ramona. A ajuns la Gyor cu speranța unei soluții, dar a primit o sentință: mușchiul și tendonul complet rupte, recuperare imposibilă. Pentru o fată care trăia din handbal, pronosticul era sumbru.

4 luni care au uimit lumea handbalului

În loc să accepte verdictul, Ramona și-a transformat suferința în energie. Zile întregi de recuperare durerosă, nopți albe cu gândul că poate nu va mai ține niciodată o minge în mână… Dar după patru luni era din nou pe teren! 

„Am jucat cu dureri, dar am jucat”, spune ea simplu, povestindu-și calvarul prin care a trecut. Și au urmat alte trei titluri cu Oltchim Râmnicu Vâlcea, o Cupă a României, o Supercupă, două semifinale de Champions League cu aceeași echipă (2012 și 2013). În total, încă 7 ani de carieră de la acel verdict nemilos!

Din Zalău la Beijing: o carieră construită pe muncă

Ramona și-a început povestea la Silcotub Zalău, în 1998, sub îndrumarea legendarului și înfricoșătorului Gheorghe Tadici. „Am devenit ce am devenit și datorită lui Tadici, chiar dacă unii îi contestă metodele”, recunoaște fosta handbalistă la ediția 2017 a Sports Business Academy.

Convocată constant la naționala de senioare începând cu 1999, după ce a câștigat în acel an titlul mondial cu reprezentativa de tineret, Farcău a făcut parte din echipa tricoloră care a devenit vicecampioană mondială în Rusia, în 2005. Iar în 2008, a devenit golghetera Jocurilor Olimpice de la Beijing, fiind selectată și în echipa ideală a competiției!

Anii de glorie i-a cunoscut la Oltchim Râmnicu Vâlcea, între 2006 și 2013, echipă cu care a câștigat Cupa Cupelor în 2007 și cu care a jucat finală de Champions League în 2010!

Următorul șoc: umărul care a cedat

La câțiva ani după prima accidentare majoră, un nou șoc: la Dunărea Brăila, umărul i-a fost serios afectat. „După operație, mai era funcțional doar 50%”, dezvăluie fosta sportivă. 

Iarăși i s-a spus că e prea riscant să continue. Iarăși a dovedit contrariul, semnând cu CSM Ploiești și continuând să lupte încă un an. Și apoi încă unul la Dinamo București.

Sistemul care pune piedici

După gloria de pe teren, a urmat bătălia cu sistemul. A fost neplătită cu lunile la CSM Ploiești și Dinamo, o poveste tristă a sportului românesc, în general. 

„Comisia de memorii îți dă un act la mână (n.r. – potrivit căruia clubul îți datorează bani), iar apoi trebuie să te descurci, nu îi mai interesează dacă ți-ai recuperat banii sau nu. Am angajat avocați, am luat banii de la Ploiești după un an. La Dinamo erau restanțe de 5 luni. Am fost sunată să îmi retrag al doilea memoriu, pentru ca ei să poată face transferuri la echipa de băieți. Eu am zis ok pentru băieți, pentru România. Nu am mai luat banii, chiar dacă mi-au promis”, a povestit fosta handbalistă, care mărturisea la SBA: „Nu mă mai regăsesc în ce se întâmplă în sportul românesc”.

Un adio istoric: primul meci de retragere din handbalul românesc

Când a venit momentul să-și încheie cariera, Ramona a vrut să o facă așa cum se cuvine: organizând primul meci de retragere din handbalul românesc. Împreună cu soțul ei, psihologul sportiv Andreas Hniatiuc, au investit banii și energia în acest proiect. „Am dat telefoane, am bătut la uși. Mi-am dat seama cât de greu e să atragi oameni care să contribuie la dezvoltarea sportului.”

Pe 5 august 2017, la Râmnicu Vâlcea, 18 dintre fostele colege de la Oltchim au venit să-i salute cariera – un final demn pentru o campioană care a învățat să câștige atât pe teren, cât și în viață.

După ce a urmat cursurile Sports Business Academy, Ramona s-a dedicat managementul sportiv. Are acum un club de handbal pentru copii, pe care îl conduce alături de soțul ei. 

Ramona le transmite acum micuților handbaliști dragostea pentru sport și ambiția ei fantastică, spunându-le că puterea unui sportiv, a unui om, în general, nu constă doar în a câștiga, ci în a te ridica de fiecare dată când ești doborât și în a continua să lupți, indiferent de obstacole

Primul program din România dedicat profesioniștilor din sport a depășit oficial 10 ani de existență. Pe 22 octombrie, începe o nouă ediție Sports Business Academy.