Tenisul la Jocurile Olimpice, trecut și prezent. Djokovic și „șlemul de aur”

Tenisul a fost prezent la Jocurile Olimpice de la prima ediție, Atena 1896, dar a părăsit competiția după ediția de la Paris 1924, pentru a reveni cu drepturi depline abia în 1988. La Tokyo, Djokovic e în urmărirea „șlemului de aur”.

tenisul
Credit: atptour.com

În 1896, atunci când aristocratul francez Pierre de Coubertin organiza prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, tenisul era un sport nou născut, cu o istorie de doar 23 de ani.

Acest sport devenise extrem de popular nu doar în Marea Britanie, ci și internațional, nu doar în cercuri nobile, dar și pentru clasa de mijloc a populației.

Așadar, introducerea tenisului printre sporturile Jocurilor Olimpice de la Atena 1896 nu a fost o surpriză. Surprinzătoare a fost desfășurarea acestui eveniment, iar numele John Pius Boland va rămâne în istorie drept primul tenismen medaliat cu aur.

Spectatorul care a câștigat aurul

John Pius Boland venea dintr-o familie irlandeză înstărită, primind educație privată, iar apoi mergând să studieze dreptul la Oxford. În timpul facultății, el află că Pierre de Coubertin renaște tradiția Jocurilor Olimpice și organizează prima ediție la Atena în aprilie 1896.

John, un împătimit al sporturilor încă din tinerețe, decide să călătorească în Grecia și să ia parte la acest eveniment, deși nu era pregătit pentru un sport anume. A mers ca spectator.

Soarta a făcut ca Boland nu doar să treacă din rolul de spectator în cel de sportiv, ci chiar să câștige medalia de aur!

La scurt timp după ce a ajuns în Grecia, el ia masa întâmplător alături de Dionysios Kasdaglis, un atlet grec care urma să joace în proba de tenis. Acolo află că se înscriseseră foarte puțini concurenți, ulterior fiind convins să se înscrie atât în proba de simplu, cât și la dublu, alături de un atlet german pe nume Friedrich Traun.

Poate puțin ironic este faptul că Boland nici măcar nu era atât de pasionat de tenis. Era unul dintre sporturile pe care le practica în timpul liber, însă îl numea „inferior”  altor discipline.

Chiar și așa, irlandezul câștigă aurul atât în proba de simplu, cât și la dublu, la simplu trecând în finală chiar de Kasdaglis, atletul grec care îl convinsese să intre în competiție!

Revenit acasă în Irlanda, începe să fie preocupat de lipsa de educație din societate și primește titlul de Cavaler Papal pentru munca sa în acest domeniu. Intră apoi în politică, ajungând membru în parlamentul Marii Britanii din partea partidului Irlandez Naționalist.

Tenisul părăsește Jocurile Olimpice

1900 este anul în care disciplina de tenis este permisă și fetelor în cadrul Jocurilor.  Charlotte Cooper obține medalia de aur la Paris. De 5 ori campioană și la Wimbledon, Cooper devine prima femeie care câștigă o probă olimpică individuală, indiferent de sport.

Fiind o ediție organizată după Primul Război Mondial, nu a existat un mare scandal în jurul acestor lipsuri.

La ediția Paris 1924, lucrurile au stat mult mai rău. Primul semn negativ a fost refuzul Comitetului Olimpic Internațional de a lăsa Federația Franceză de Tenis să organizeze proba olimpică, federație care putea să ofere condiții mult mai bune pentru sportivi.

Proba de tenis a fost organizată lângă Stadionul Olimpic Colombes, pe niște terenuri în paragină. Vestiarele bărbaților erau situate la câteva sute de metri distanță de teren, iar vestiarul femeilor era o magazie de lemn. Fotografii și spectatorii intrau uneori pe teren în timpul meciurilor, iar ca arbitri au fost aleși tineri fără experiență.

Vezi și:   Din amintirile unui veșnic îndrăgostit de Universitatea Craiova: episodul Bayern

Se pare că acest fiasco a fost premeditat de Comitetul Olimpic Internațional, care era invidios pe faptul că tenisul avea o popularitate mai mare decât celelalte sporturi și că existau turnee mai importante decât Jocurile Olimpice în calendarul competițional.

Cum s-a produs ruptura

Comitetul Olimpic nu dorea să facă din probele de tenis atracția competiției.
După Jocurile de la Paris, ILTF (Federația Internațională de Tenis) a stabilit o întâlnire cu IOC (Comitetul Olimpic Internațional), cerând lămuriri. Lumea tenisului era atât de ofensată de tratamentul primit, încât Federația Internațională de Tenis s-a dus la această întâlnire cu o serie de propuneri. A cerut un loc în cadrul Comitetului Olimpic, dorind să organizeze ea din punct de vedere logistic turneele olimpice de tenis și refuzând dorința absurdă a IOC de a suspenda orice competiție de Grand Slam în anii olimpici.

Federația Internațională de Tenis refuza categoric ideea IOC, care dorea ca proba olimpică de tenis să fie numită „Campionatul Mondial” și să fie mai importantă decât orice Grand Slam.

Negocierile nu s-au încheiat cu o pace, iar Comitetul Olimpic s-a simțit la rândul lui ofensat și a refuzat orice dorință venită dinspre ILTF. Astfel, Federația Internațională de Tenis s-a văzut obligată ori să renunțe la cererile sale, ori să părăsească Jocurile Olimpice. A fost aleasă a doua variantă.

1988. Tenisul redevine olimpic după o pauză de 64 de ani

Tenisul a mai participat la două ediții în această perioadă, în 1968 și 1984, dar ca  probă demonstrativă, în cadrul căreia nu se acordau medalii oficiale.

Principalul nume căruia i se datorează reîntoarcerea tenisului cu drepturi depline în cadrul Jocurilor Olimpice este Philippe Chatrier, un francez care a revoluționat acest sport din multe puncte de vedere.

În 1977, el devine președintele Federației Internaționale de Tenis, având ca obiectiv creșterea acestui sport inclusiv în țările din lumea de 3-a. Iar pentru a-i spori popularitatea pe tot globul, Chatrier decide că este timpul ca tenisul să se reîntoarcă în programul olimpic.

Alături de David Gray, un jurnalist britanic, Chatrier intră în contact cu președintele Comitetului Olimpic, Juan Samaranch, un spaniol care iubea tenisul și chiar îl practica la clubul din Barcelona.

Primul pas spre normalitate a fost făcut în 1980, când s-a stabilit că tenisul revine la JO din 1984, de la Los Angeles, însă ca sport demonstrativ, apoi mai fiind adăugată o pretenție: să participe doar tenismeni sub 21 de ani.

Steffi Graf, primul și singurul „șlem de aur”!

Acest lucru a ajutat tenisul. La acea ediție au participat o serie de tineri foarte talentați, precum Pat Cash, Stefan Edberg și Steffi Graf, nume care au intrat ulterior în legendă. Edberg și Graf au câștigat probele de simplu, primind medalii onorifice.
La ediția Seul 1988, tenisul revine după o pauză de 64 de ani în cadrul Jocurilor Olimpice, cu drepturi depline.

Această ediție va rămâne în istorie: Steffi Graf a obținut medalia de aur și a devenit  prima jucătoare care realizează șlemul de aur, câștigarea tuturor turneelor de grand slam și a aurului olimpic în același an calendaristic. Această performanță nu a mai fost realizată de atunci în nicio probă.

Importanța Jocurilor Olimpice în lumea tenisului a crescut constant. Nume  precum Andre Agassi (SUA), Yevgeny Kafelnikov (RUS), Justine Henin (BEL), Lindsay Devenport (SUA) și Jennifer Capriati (SUA) au câștigat medalia de aur, onorând astfel țara de origine.

Vezi și:   România, supertest pentru Europene cu Abahani Chittagong!

La ediții mai recente, campioni de legendă precum Rafael Nadal (2008 Beijing), Andy Murray (2012 Londra și 2016 Rio de Janeiro) sau Serena Williams (2012 Londra) s-au impus în această competiție.

Tokyo 2020. Djokovic, spre șlemul de aur?

Așadar, și turneul din acest an devine foarte interesant, chiar dacă în contextul pandemic unele nume importante vor absenta.

Astfel, pe tabloul masculin, Rafael Nadal, Roger Federer, Dominic Thiem și Matteo Berrettini au decis să nu călătorească până la Tokyo, ei având și probleme medicale. Iar pe tabloul feminin lipsesc Simona Halep și Serena Williams.

Condițiile la Tokyo sunt foarte grele. Inclusiv Novak Djokovic a fost la un pas să se retragă, reticent la ideea că trebuie să stea în carantină, că nu are voie să urmărească alte sporturi și că nu îi este permis să călătorească cu mulți membri din staff.

Însă pentru Novak motivația este mult prea mare. El este jucătorului anului, după ce s-a impus până acum la Australian Open, Roland Garros și Wimbledon. Dacă va triumfa la Jocurile Olimpice și la US Open, va câștiga „șlemul de aur”, despre care vorbeam mai sus, putând să fie primul jucător din istorie în proba masculină care realizează acest lucru.

Chiar dacă nu se va impune la US Open, medalia olimpică de aur este singura care îi lipsește din palmares, așa că va fi extrem de motivat.

Rivali există, chiar dacă Nadal și Federer absentează. Nume precum Medvedev, Rublev sau Tsitsipas pot întotdeauna să realizeze surprize, mai ales în acest gen de format scurt, primul la două seturi.

Tabloul feminin este ca întotdeauna deschis oricărui rezultat. Nu trebuie uitat faptul că, în 2016, la ediția de la Rio de Janeiro, în proba feminină s-a impus Monica Puig, o jucătoare din Puerto Rico căreia nimeni nu îi dădea șanse la o medalie.

Competiția fetelor va fi foarte strânsă. Barty, Osaka și Sabalenka sunt principalele favorite. Turneul o avantajează în teorie pe Naomi, deoarece se dispută în Japonia natală și se joacă pe hard, suprafața sa preferată.

România, fără numele importante

Din păcate, România nu are șanse la medalii în acest an în proba de simplu. Principalele nume, Simona Halep și Sorana Cîrstea, au decis să nu participe, ambele acuzând probleme medicale și prioritizându-și propria sănătate, într-un mod destul de firesc.

Totuși, ministrul Sportului, Eduard Novak, s-a declarat extrem de dezamăgit de aceste decizii, spunând că „pentru mine, este, probabil, în aceste 6 luni de ministeriat, cel mai rece duș pe care l-am primit”, adăugând: „Să reprezinți țara la acest nivel e o chestiune de patriotism”.

România a primit însă o derogare, iar în proba de simplu feminin a putut să fie înscrisă Mihaela Buzărnescu. În proba de simplu masculin, nu avem vreun reprezentant, România neavând jucători prezenți în topul 100 ATP.

tenisul
FOTO: Flaviu Buboi/SPORT PICTURES

În proba de dublu, Monica Niculescu și Raluca Olaru vor face parteneriat. Ele au șanse chiar la o medalie dacă ținem cont de performanțele lor din trecut în această disciplină.

La ediția de la Rio, România a cucerit medaliile de argint în proba de dublu masculin, prin Horia Tecău și Florin Mergea.

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...