Simona Halep, demonstrație de caracter  

Simona Halep a făcut o adevărată demonstrație de caracter în finala de la Toronto. Ce a reușit în setul doi, de la 2-4 încolo, în condiții de epuizare aproape totală, trebuie dat ca material de studiu copiilor care vor să facă o carieră în tenis.

caracter

Un turneu de tenis seamănă izbitor cu jocul sudoku. În orice moment, practicantului i se pun în perspectivă situații încurcate, pentru care el trebuie, în materie de secunde, să caute și să găsească răspunsuri. Pentru anumiți jucători, dificultatea sporește atunci când nu pot uita că, undeva, există mii, zeci de mii sau chiar milioane de susținători ce i-au admirat odată încheind elegant socotelile cu jocul.

Următorul pas

Imaginează-ți că ești, în timp ce unii – cârcotașii (versiunea românească a cuvântului englezesc „hater”) – spun că nu ești sau că nu ai fost niciodată – o jucătoare excelentă, pentru care tainele descurcării unui labirint precum un turneu WTA nu presupuneau mister, ci doar grămezi de motivație, inspirație tactică și dispoziție la efort. Contemplează asupra următorului fapt: revii după o pauză îndelungată, nu (mai) ai nimic de pierdut și pe nimeni de supărat. Totuși, labirintul prezent îți oferă zeci de cărări ale căror capăt este înfundătură și numai o ieșire, amplasată departe, la o distanță considerabilă. Știi că ai în spate săptămâni în care ai parcurs întregul traseu, dar nu te gândești la ieșire deocamdată, ci doar la următorul pas.

Primul pas îl reprezintă Jankovic. Adversar nedorit la orice oră, dar cu care Simona s-a descurcat de-a lungul vremii mai bine decât 99% dintre celelalte tenismene din circuit. Românca avansează. Apoi, Kerber, poreclită de mulți „zidul german” cu un sens, îți stă în cale. Bătălia e strânsă, iar diferența se face la capitolul la care, în teorie, românii nu ar triumfa niciodată în dauna germanilor – și anume, forța mentală. Mergi mai departe încrezătoare, dar ești ca și căzută la pământ după un prim set chinuitor ca o doză de venin administrată de Radwanska. Îți reamintești că poți, ești capabilă și, în momentele când singura care mai crede în izbândă ești tu,  să mai faci un pas către acea ieșire. Și îl faci. Deja având în zare o rază de lumină dinspre direcția ieșirii, reziști, înduri și trimiți din nou înapoi, peste fileu, până când Errani (culmea!) obosește și rămâne exasperată.

Limita

Poate și datorită românilor din tribune, dar acest aspect valorează infinit mai puțin. Și ajungi acolo, la limită, dar mai ai de mers un pas – cel mai greu dintre toți. Bencic își dorește de asemenea să iasă pe ușa labirintului, pe când piciorul stâng, amețeala, crampele la stomac, febra și chiar starea de vomă, rând pe rând și mai apoi concomitent, te împiedică să joci la maximum. Cedezi la mustață setul întâi, dar îți aduci aminte de finala cu Jankovic de la Indian Wells…De la 3-5 în manșa secundă, a o privi pe Simona Halep a fost realmente o încântare.

Izvor de motivație și de ambiție incredibil, românca a supraviețuit simțind meciul, liniile și a început să plaseze din ce în ce mai precis loviturile – execuții determinate de firea din cale afară de competitivă a Simonei.

Neavând în picioare sprijinul necesar, cea mai bună jucătoare de tenis din istoria României a avut capacitatea extraordinară de a-și plimba oponenta și și-a atras puncte după puncte, până la 5-2 în tiebreak, când, din alergare, Simona a atins fantasticul cu un forehand măiestru, în lung de linie, de ținut minte pentru totdeauna și de povestit oricând.

Îndurerată și istovită, Simona Halep și-a traversat limitele și a fost în stare să ofere farmec finalei de la Toronto, împingând confruntarea în decisiv după momente în care majoritatea colegelor sale din circuit s-ar fi retras fără a medita prea intens.

Românca a afirmat prin fapte încă o dată că a te da bătut nu există în dicționarul ei atunci când simte cu adevărat meciul. Și l-a simțit până într-un anumit moment, când nu și-a mai simțit corpul. Organismul ei a spus, din nefericire, dar inevitabil: „stop!”.

Perspectiva

Este o pauză inspirată, care recunoaște superioritatea Belindei Bencic din finală și care deschide orizonturile pentru noi competiții, fie ele numite Cincinnati, New Haven sau US Open. Pentru cei care o înțeleg cu adevărat, Simona a fost o eroină de-a lungul întregului turneu de la Toronto și, cu precădere, la finele setului secund al ultimului act.

Cu ce rămânem după această săptămână? Cu speranțe reînnoite în ceea ce privește jocul, incluzând serviciul Simonei, care este din nou totalmente demn de încrederea noastră, a românilor și a tuturor suporterilor săi care nu îi poartă pică, ci o susțin. Pentru că merită.

P.S : I love you , Simona ! Romania loves youuuuuuuuu!

Credit foto: rfi.ro

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...