Secretele unei campioane. Aur după eșec și lacrimi

Secretele unei campioane olimpice care a trecut prin momente grele de-a lungul carierei sunt dezvăluite în cele ce urmează. A crezut în ea, a crezut în ceea ce face și în munca pe care a depus-o și a ajuns pe primul loc.

În ciuda lipsei unei strategii centralizate care să favorizeze performanța, sportivii români continuă să câștige competiții internaționale și să fie cei mai buni ambasadori ai României în lume. Poveștile lor de succes sunt surse de inspirație și motivație deopotrivă pentru cei aflați la început de drum și pentru cei care se află într-un moment de cumpănă al carierei și se întreabă dacă are vreun rost să mai continue.

„Sunt un campion astăzi, dar am fost un copil care a visat, a crezut în visul lui, a muncit atât de mult încât a ajuns să îl împlinească”, a fost autocaracterizarea făcută de Ana Maria Popescu (Brânză) în fața cursanților de la Sports Business Academy, o școală de business sportiv deschisă la București din 2015, unica de acest gen din Europa de Est, acreditată din acest an ded Ministerul Educației.

Regula nr. 1: Nu face ce nu-ți place!

Campioană olimpică pe echipe la Rio 2018, dublu campioană mondială pe echipe și de șapte ori campioană europeană, scrimera a povestit cum s-a apucat de sport la 9 ani, când „părinții s-au săturat să tot vin cu genunchii juliți, cu coatele julite, din spatele blocului. Au decis că e cel mai bine să fac sport în cadru organizat, la tenis de câmp. Am mers un an și nu am înțeles nimic din acel sport. Fiind singura stângace, îmi venea mereu rândul ultima. Când făceam o greșeală, eram pedepsită, trecută la perete. Am bătut peretele ăla un an degeaba. Nu mi-a dat nimeni medalie. Am zis că ăsta nu e sport, unde e competiția? Așa că nu m-am mai dus”.

Regula nr. 2: Nereușitele trebuie să te înrăiască

„Resemnarea” lipsește cu desăvârșire din vocabularul campionilor, iar spiritul de luptătoare a micuței Ana Maria și-a spus cuvântul înaintea împlinirii vârstei de 11 ani.

„Fratele meu, care era la fotbal, le-a spus părinților să mă trimită la <Sala de crimă> , așa cum scria la intrare, pentru că litera <S> căzuse. Până am ajuns acolo, nu știam ce e aceea scrimă. În momentul în care am intrat în acea sală, am simțit că e locul meu acolo. Am rămas la antrenament de la prima vizită. Am început să învăț elementele de bază. La mai puțin de un an, a venit și prima competiție națională, am luat locul 48 din 49. Ai mei glumeau că sunt vicecampioană națională dacă întorc clasamentul. Asta m-a întărit. Mă duceam la fiecare antrenament spunându-mi că data viitoare o să fiu campioană națională. Și așa a fost!”, își reamintește Ana.

Credit foto: Cosmin Iftode / sport pictures.eu

Regula nr. 3: Nu aștepta să îți rezolve alții problemele!

Campioana a povestit la SBA cum, la vârsta de 13 ani, a primit propunerea de a merge la Craiova, pentru pregătire centralizată. A fost cazată într-un cămin de liceu industrial: „Treaba asta m-a responsabilizat, pentru că atunci când aveam o problemă nu puteam să mă duc la mama sau la tata. Trebuia să rezolv singură”.

Regula nr. 4: Ai ajuns în top? Muncește și mai mult!

Prima medalie de aur la o competiție importantă a venit în 2001, la Campionatul Mondial de cadeți din 2001, la Gdansk. Scrimera le-a povestit celor care își doresc o carieră în industria sportului că acel moment, de după un succes major, este delicat pentru un sportiv: „Ce fac acum?”.

Răspunsul pe care viitoarea mare campioană și l-a dat sieși a fost următorul: „Data viitoare, să muncești mai mult, pentru ca nu cumva să creadă cineva că ai câștigat medalia din greșeală… Cu acel gând mă antrenez și astăzi, după 20 de ani”, a spus Ana-Maria Popescu (Brânză).

Regula nr. 5: Nu te resemna niciodată!

Prima participare la Jocurile Olimpice a fost la ediția de la Atena, în 2004: „Simplul fapt că ajunsesem să merg printre sportivii pe care îi vedeam la televizor a contat enorm”. După o muncă asiduă de 4 ani, s-a creat o nouă șansă, la JO de la Beijing, unde echipa din care făcea partea și Ana Maria Brânză a pierdut finala: „Toată lumea mi-a spus: ce păcat, ai pierdut aurul. Ba nu! Am câștigat argintul!”.

Momentul cheie pentru succesele ce aveau să vină a fost reprezentat de eșecul de la JO 2012, de la Londra. „A fost competiția care va cântări cel mai mult în cariera mea, din care am învățat cel mai mult. Colegele și-au dat seama că au nevoie de o pauză, eu m-am întors în sala de scrimă alături de o nouă echipă. Nu m-am împăcat cu imaginea mea îngenuncheată și înlăcrimată în fața planșei”, a povestit campioana olimpică, la cursurile Sports Business Academy.

La Rio, în 2016, „am învățat să ne dozăm efortul. Am învățat că, atunci când una nu poate, cealaltă trebuie să preia greul. Și am câștigat!”.

Oamenii din federații nu sunt răuvoitori, dar nu au pregătire

Lipsa specialiștilor din sportul românesc este o problemă pe care noua generație trebuie să o rezolve. „Când ne-am întors acasă, fiind singura echipă care a obținut o medalie, ne așteptam să se întâmple ceva din partea Federația Română Scrimă, dar cel mai bun produs nu a fost ambalat și scos la vânzare. Când am ajuns vicepreședinte acolo, mi-am dat seama că acei oameni nu sunt răuvoitori, dar nu se pricep”.

A fost creat un plan în care s-au trasat clar obiectivele, prima provocare fiind organizarea unui campionat național de scrimă pentru copii cu peste 600 de participanți. Dar, oricât de inimoși ar fi cei care se implică în construirea strategiilor federațiilor, criza lipsei sponsorilor nu poate fi depășită decât prin aducerea unor oameni de marketing și de vânzări specializați pe fiecare domeniu în parte.

„Am început să bătem la uși, am avut surpriza să deschidem multe, dar noi mergeam să ne ajute, nu să ne fie parteneri. Mergeam să cerșim. Cineva ne-a spus să ne facem o prezentare. Pe lângă sponsori, au venit lângă noi și vedete, iar pentru copii a contat foarte mult. În continuare, sportul vinde emoție, dar ce se întâmplă cu sportivul care nu știe ce să facă? Cum pot eu să merg să mă vând? Am adversare care au costumul plin de sponsori. Nu mai au unde să-i pună! Pleci cu acel complex de inferioritate”, a mai spus campioana olimpică, evidențiind, astfel, importanța unei școli precum Sports  Business Academy.

În loc de concluzie, un alt citat din cea care a împărtășit cursanților viziunea sa despre succes: „Văd copii cu aceeași sclipire în ochi pe care am avut-o și eu. Sunt doar un copil care și-a împlinit visul. Dacă eu am reușit, cu siguranță vor reuși și alții!”

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...