Rușinatova a XVII-a

Astăzi mi-a fost milă de Șarapova, zisă acum și Rușinatova a XVII-a.

Am văzut-o tremurând de la încălzire, încerca să pună privirea aia de prințesă arogantă, dar aceasta se spărgea, se făcea țăndări, la doi metri distanță, imediat ce distingea dincolo de fileu Sirena neagră în costum alb. Meciul era pierdut înainte să înceapă. A 17-a înfrângere consecutivă se citea deja în ochii Mariei, dezorientată, inhibată, speriată.

În primul ghem al meciului, rusoaica a făcut trei duble greșeli, două la rând la 40-40! Așa ceva e greu de închipuit la un asemenea nivel. Parcă nici țipetele ei enervante nu mai aveau intensitate, țipa și ea doar pentru că așa s-a obișnuit, nici pumnul strâns nu mai era strâns cum trebuie. Fata era în transă.

Pe măsură ce se rostogoleau ghemurile, Șarapova devenea tot mai rușinată. De tenisul ei, de bilanțul cu Serena, de public, de tot. Parcă voia să se termine cât mai repede, să plece acasă și să n-o mai întâlnească niciodată pe „Bestia” asta.

“A 17-a”, “a 17-a”, cred că vedea peste tot, și pe tabela electronică, și pe panourile cu reclame, ba parcă și scris pe cer de niște nori răutăcioși.

Serena nici n-a forțat, parcă se distra, în timp ce Maria abia trimitea mingile dincolo de fileu, moi și tocmai bune de returnat în colțul terenului. Rar de tot, americanca greșea, parcă voit: “Ia să mai dau vreo două pe-afară, să-i mai prelungesc suferința”.

Până la urmă, s-a terminat. Șarapova în genunchi, umilită, uluită, nici măcar nu mai tremura.

Mâine voi trimite un mail către WTA și îi voi implora pe cei de acolo să nu mai permită să se joace vreodată un meci Șarapova – Serena Williams!

Credit foto: dailymail.co.uk