Mașinăriile programate din fotbal: Mcdonaldizarea sau ziua în care sportul rege a murit (IV)

Vorbim azi despre adevăratele mașinării programate din fotbalul mondial, în ultimul episod despre mcdonaldizarea sportului rege.

Ajungem mai aproape de teoria originală dezvoltată de sociologul american George Ritzer. Conform acestuia, cele patru dimensiuni ale acestui proces de durată sunt: eficiența, calculabilitatea, previzibilitatea și controlul. Să vedem cum se aplică ele în acest mult disputat sport.

Reamintim că în episodul precedent am vorbit despre Juventizarea și Bayernizarea campionatelor Italiei și, respectiv, Germaniei.

Eficiență

Nu este prea dificil să vorbim despre eficiență în cazul marilor cluburi europene. Dacă ne gândim doar la Barcelona și Real Madrid în Spania, Celtic în Scoția, Juventus în Italia, Bayern în Germania, City, United și Chelsea în Anglia sau PSG în Franța, nu putem să nu observăm că acestea au acaparat majoritatea trofeelor interne și s-au impus și pe plan european.

Eficiență înseamnă și că un transfer scump va da randament aproape instantaneu și că echipa de marketing a marelui club știe exact câte tricouri va vinde pe piața europeană, asiatică și americană.

În termeni de eficiență sunt tratate și rezultatele antrenorilor. Ca o punte peste timp (aproape 30 de ani), voi folosi următoarea analogie: Alex Ferguson a semnat cu Manchester United în 1986 și a obținut primul titlu de campion în Premier League de-abia în 1992. Exact după șase ani.

Pe de altă parte, Claudio Ranieri a câștigat campionatul cu Leicester în 2016, iar sezonul următor a fost demis, pentru că Vulpile riscau retrogradarea. Nimeni nu se aștepta la un titlu din partea italianului, dar în sezonul următor pretențiile crescuseră. Eficiența este aceea care ucide orice formă de romantism într-un fotbal mcdonaldizat.

Tot ea a eliminat răbdarea din vocabularul patronilor și finanțatorilor din fotbal. Există totuși și o excepție care să confirme regula, Arsenal Londra, care nu a mai obținut un titlu în Premier League din 2004, dar care mizează în continuare pe tineri și pe antrenorul francez Arsène Wenger.

Tot ca un plus pentru clubul londonez rămâne și construcția stadionului-bijuterie Emirates. Mergând chiar mai departe, unii specialiști consideră că Tunarii au sacrificat cupe și campionate pentru a se bucura de această construcție.

Calculabilitate

Perioada în care echipele descopereau alimentația și antrenamentul eficient pentru jucătorii lor pare în acest moment undeva în preistorie. Aceste adaosuri sunt acum o a doua natură pentru cluburile profesioniste, iar factorul calculabilitate (ca și în cazul teoriei demonstrate de sociologul George Ritzer) se referă în special la alte aspectele cantitative ce gravitează în jurul fotbalului.

Fie că vorbim despre calculul eficient pe care și-l face o echipă precum Stoke City din Marea Britanie (întâmplător sau nu sponsorizată de una dintre cele mai mari case de pariuri din lume, Bet 365) pentru a rămâne an de an în Premier League sau că vorbim de perioada de formă slabă a unui club precum Manchester City (perioadă ce se vrea a fi planificată în lunile neutre, precum ianuarie sau februarie, când nu se joacă fazele eliminatorii din Liga Campionilor), nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

Calculabilitate înseamnă strategie, iar succesul fără o strategie laborioasă nu poate exista. Calculabilitatea nu va mai permite unei echipe precum FC Porto să câștige Champions League (2004), venind aproape de nicăieri. Să nu o uităm nici pe adversara de atunci, o echipă Monaco antrenată de Didier Dechamps.

Calculabilitatea se aplică și serviciilor pe care cluburile le oferă suporterilor săi. Nu prea mai există club profesionist care să nu aibă an de an echipamente diferite (uneori chiar și trei sau patru rânduri pe sezon competițional).

Conform unui studiu publicat de ediția online a ziarului britanic The Mirror, producerea unui tricou de joc nu costă decât 4,79 lire. Ne referim aici la cluburile din Premier League.

Cu toate acestea, prețul unui asemenea produs la începutul sezonului trece de 70 de lire, iar partea cea mai interesantă este că echipa nu obține un profit prea mare. Conform sursei citate, un club britanic se bucură de doar trei lire din prețul fiecărei unități vândute. Dacă doriți detalierea costurilor, puteți vedea materialul din ziarul britanic.

Previzibilitate

Pentru o competiție precum UEFA Champions League, a devenit previzibil că Real Madrid joacă an de an cel puțin o semifinală. La fel de previzibil a devenit și faptul că Juventus se va impune în Serie A.

Mai puțin previzibile sunt cupele naționale, unde se mai petrec și accidente precum eliminarea lui Manchester City de către Wigan Athletic în luna februarie. Excepția care confirmă regula vine (deloc surprinzător) tot din Italia, unde Juventus își va apăra în fața Milanului cele trei cupe câștigate anterior.

Previzibilitatea se poate aplica la fel de bine și suporterilor echipelor mari, așa-numiții suporteri de rezultat. Să nu se înțeleagă faptul că echipele mari au doar suporteri de rezultat. Se întîmplă constant ca fanii spanioli să fluture batiste albe, atunci când Real Madrid pierde două meciuri consecutive. Factorul previzibilitate (victoria așteaptată a Realului în fața Villarealului, care se transformă într-un eșec la un gol diferență) zdruncină setul de valori și obișnuința acelui suporter de rezultat și apar asemenea manifestări.

Previzibilitatea este și apanajul caselor de pariuri, care reușesc să scoată profit (mai mic sau mai mare) indiferent de rezultatul partidei.

Nu voi intra foarte mult în mecanismele care guvernează industria de pariuri, acest subiect necesitând poate un material separat foarte amplu. Voi spune doar că există weekenduri în care toate favoritele din primele cinci-șase campionate europene obțin victorii pe linie, fie că joacă acasă, fie că joacă în deplasare. Asta nu reprezintă un impediment pentru bookmakeri.

Control

De câte ori nu ați auzit expresia Manchester United este în control. Sau PSG are meciul în control. Controlul poate fi definit în cazul mcdonaldizării fotbalului ca o sumă  ce curpinde eficiența, calculabilitatea și previzibilitatea. Sau, dacă vreți, ca o medie ponderată a celor trei.

Dar noțiunea de control poate fi extinsă mai mult chiar și în acest domeniu. De exemplu, echipele mari nu mai transferă fără o monitorizare extrem de laborioasă. A fi pe lista unui club precum Arsenal nu înseamnă neapărat că Wenger va face orice pentru a te avea în echipă. Ca o paranteză, genul acesta de informație s-a  vehiculat în România mulți la rând. Ne aducem aminte de modul în care presa îl transfera pe Mirel Rădoi la Inter Milano sau la Arsenal.

Tot despre control poate fi vorba și în cazul scandalului iscat de Barcelona cu francezul Ousmane Dembele (ex. Dortmund). Saniolii au practicat un joc la limita regulamentului, reușind să-l achiziționeze (chiar dacă pentru o sumă foarte mare) pe jucător.

Control mai înseamnă pentru cluburile puternice (și mă refer cu precădere la cele care cheltuiesc peste măsură pe transferuri) și o formă prin care să nu intre sub indicența fair-play-ului financiar, pe care UEFA l-a impus tuturor echipelor care joacă în cupele europene.

Deși am citit destul de mult pe acest subiect, mărturisesc faptul că nu am înțeles întru totul cum o echipă ca PSG nu a încălcat regula UEFA prin transferurile lui Neymar Jr. și al lui Kylian Mbappé (prezentat ca împrumut).

Ca o contrapondere la pierderea controlului și la regula fair play-ului financiar, vine amenda de 7,6 milioane de lire pe care a primit-o Bournemouth în 2016*. Mărturisesc faptul că această informație m-a făcut să zâmbesc amar.

La finalul acestei mini-serii lansez firesc două întrebări:

1. Pe cine ajută fair play-ul financiar?
2. Credeți și voi că fotbalul a murit?

sursa skysports.com