Am renăscut în handbal la masculin, oameni buni, alături de fantasticii băieți din naționala României! Trăim, jucăm, zburăm! De când n-am mai simțit asta! De când așteptam să fim iar acolo, lângă cei mari!
28-23 cu Polonia e ca atunci, în 1983, când România a bătut Italia la fotbal, câștigătoarea Cupei Mondiale în Spania ’82. Ok, ok, sunt euforic, Polonia e „doar” locul 3 la Mondiale anul trecut și locul 4 la Jocurile Olimpice de la Rio, din acest an! Dar victoria mi se pare fabuloasă!
Acest 28-23 cu Polonia vine după 26-23 în Belarus, echipă care nu lipsește în ultimii ani de la turneele finale, deci nu e o întâmplare!
Sunt, în mare, aceeași handbaliști care ne chinuiau și se chinuiau în anii trecuți. Csepreghi, Stamate, Criciotoiu, Ghionea, Sadoveac, au apărut și alții, ce-i drept, dar atitudinea tuturor e incredibilă, senzațională, extraordinară, nici nu mai există superlative.
Ce avem, totuși, în plus? Avem antrenor, prieteni! Și ce antrenor! Xavi Pascual, tehnicianul Barcelonei, pentru venirea căruia președintele Alexandru Dedu merită toate felicitările. Iată cât de mult contează un antrenor supermeseriaș, care, în afară de tactica de excepție, a insuflat și atitudinea, mentalitatea de învingători.
Mi-a fost frică, sincer, prin minutul 50 și ceva, după ce avusesem 5 goluri avans, iar polonezii se apropiaseră la două și aveau și atacul, că iar ne-o luăm ca proștii, pe final. Dar iată că nu a fost așa, băieții nu au mai căzut psihic, au luptat secundă de secundă, pentru fiecare minge, și au reușit să refacă diferența maximă.
NU AM MAI CĂZUT PSIHIC, aceasta mi se pare esența jocului cu Polonia, marele câștig al venirii lui Pascual.
Și să nu-l uităm pe Mihai Popescu! Atunci când ai în echipă un astfel de portar, șansele de a câștiga un meci cresc considerabil. Popică s-a pus cu tot corpul în fața golului, cu fața, cu ochiul, cu piciorul, cu abdomenul, cu forța minții, cu anticipația!
Dar toți băieții au fost fantastici. luptători adevărați, handbaliști de clasă! Avem portar, dar avem și o apărare mobilă și agresivă, interi care explodează mingea în plasa adversă, conducători de joc, un pivot-zvârlugă și extreme bătăioase.
Să fim lucizi, să gestionăm bine momentul, avem o șansă mare de calificare, eu cred în Pascual și cred în această echipă a României!
------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul intră în Comunitatea SPORTescu de aici și distribuie-l către prietenii tăi. Poate și ei vor să-l citească. Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor.
Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articolul respectiv.
Portar de calitate, dar si o echipa care a crezut in victorie!
Antrenorul a fost un adevarat dirijor, am ramas placut uimit cum prin simple gesturi, jucatorii isi schimbau imediat pozitionarea din teren (putin mai la stanga, la dreapta,etc) , iar din cand in cand arunxau o privire la antrenor ca sa vada daca totul este ok.
Bravo Romania!