Carmen Tocală, primul român în boardul central al FIBA face revoluție în sportul școlar și universitar: „Aduc modelul american în școlile de la noi!”

Carmen Tocală (57 de ani) este primul român în boardul central al FIBA și în Comitetul executiv al forului mondial. Ea îsi dorește o revoluție în sportul școlar și universitar: să aducă modelul american în școlile de la noi! Iar asta înseamnă sport în școli, campionate școlare sau NCAA (universitare), în care academicul merge în paralel cu sportul. Disciplina care se pretează perfect la reforma administrativă este baschetul 3×3. 

Foto: Cosmin Iftodi / sportpictures.eu

Tocală a jucat baschet la Sportul Studențesc și în naționala României, a fost președintele Federației Române de Baschet și director al Autorității Naționale pentru Tineret și Sport.

Sunteți primul român în board-ul central al FIBA. Cu ce i-ați impresionat?

Nu vă vine a crede, cu baschetul 3X3. În 2006, la primul meu congres mondial, care s-a desfășurat la Tokyo, eram prima femeie președinte a unei federații participante la lucrări, fapt remarcat în fata tuturor de „temutul” Kotleba. Ca să-i surprind cu ceva, am spus că baschetul are nevoie de mai multe medalii la Jocurile Olimpice și că am să iau 3X3-ul din stradă să îl ducem, prin eforturi conjugate, la Jocurile Olimpice. Și am început proiectul cu sportul în cartier și educație prin sport, „plantam” panouri de baschet în spațiile oferite de primării, cu spirjinul și pasiunea partenerilor privați. Eram președinte al Federației Române de Baschet. A trecut ceva timp, 13 ani, ca să demonstrez împreună cu colegii mei, că Federația Română de Baschet va ajunge în topul federațiilor sportive. N-a fost foarte ușor. Le mulțumesc pe această cale pentru rezultatul istoric.

Cu baschetul 5 la 5 ce facem?

Deocamdată, Federația Română de Baschet a demonstrat cu 3X3. Ne-am calificat la Jocurile Olimpice. România, astăzi, este calificată la feminin la Jocurile Olimpice. E o mare performanță. În 2013, în România s-a desfășurat Campionatul European. Am fost campioni europeni la masculin, vicecampioni la fete. Federația Română de Baschet și promotorul Sport Arena, Comitetul Olimpic și Sportiv Român și partenerii, Consiliile județene, primăriile au ales baschetul. Promovarea baschetului în mediul universitar, competițiile desfășurate cu sprijinul FSSU au fost decisive în lupta cu Franța pentru a obține calificarea directă. Dacă ați ști ce mândră sunt de jucătoarele noastre! Câteva mi-au fost eleve, pe vremea când antrenam lotul național și participam la Eurobaschet.

Va fi prima oară când 3 la 3 se va juca la Jocurile Olimpice

În competițiile de seniori. 3×3 a fost introdus la FOTE si JOT, unde România a câștigat aurul nu o dată! A fost aprobat în 2014, dar în 2020 va fi pentru prima oară la Jocurile Olimpice, în competitia de seniori, cu 8 țări finaliste. România e calificată direct, de pe poziția a IV-a în lume și a doua din Europa!

Cum este văzut la nivel mondial baschetul din România?

Federația Română de Baschet a avut un program performant și a investit în acest sport. Acum, după calificarea de la 3 la 3, baschetul nostru este puternic. Și în clasamentele individuale – după modelul ATP, Ilie Năstase a fost primul număr 1 mondial -, la 3×3, primul jucător nr. 1 a fost Santana, component al naționalei României. Avem echipa calificată la feminin, sunt șanse și cu băieții la masculin, în luna februarie, la turneul preolimpic din Ungaria. La nivel mondial, baschet înseamnă 213 federații naționale care se bat pentru 12 locuri la 5×5 si, respectiv, pentru 8 locuri la 3×3. Nu este ușor. Europa vine cu cel mai mare palmares, dar are doar două locuri, la fel ca celelalte continente. 

Care sunt principalele noastre contracandidate?

Păi înainte de căderea blocului comunist, URSS și Iugoslavia aveau cele mai puternice echipe în baschet. Din 1990, prin divizare, avem șapte ex-URSS: Lituania, Rusia, Ucraina, Belarus, Letonia, Estonia, Moldova, acum chiar 9, și șapte ex-Iugoslavia: Croația, Slovenia, Serbia, Muntenegru, Bosnia, Macedonia, Kosovo. Sunt 14 locuri deja ocupate în ierarhia continentală. Ca să intri în elita de 12, în condițiile în care avem Serbia, Croația, Slovenia cu jucători de NBA, avem URSS-ul, care înseamnă Lituania mai întâi de toate, Rusia, Ucraina și celelalte, sensibil egale cu noi, Belarus… Și pleacă numai două la Jocurile Olimpice… Pe care să le bați mai întâi ca să te califici tu? Campioana europeană en-titre, Slovenia, nu s-a calificat la Campionatul Mondial! 12 echipe în baschet înseamnă nimic. Este ca și cum la atletism s-ar disputa numai ultima fază, finala.

La 3 la 3, în faza finală sunt opt echipe, deci România intră în Top 8, ceea ce înseamnă o mare performanță. Și am rămas cu aceeași echipă, cu Stoenescu, cu Gabi Mărginean, cu Sonia Ursu.

Am impresia că suntem un pic în urmă cu baschetul 5 la 5, ca și joc, nu neapărat ca organizare…

Ca număr de practicanți – nu, ca și participare internațională – nu. Echipele naționale chiar au jucat Eurobaschet în 2017. Sincer, când am venit în Federație, băieții erau în grupa B, apoi au pierdut în baraj. După asta, s-a reformat baschetul european, e adevărat că prezența mea în board-ul FIBA a avut greutate în acest demers. Am acordat șanse egale tururor. Băieții au jucat Eurobaschet 2017. S-au ridicat mult. Nu mai fusesem la un Eurobaschet masculin din 1987. A fost o mare victiorie a baschetului românesc. Fetele au avut performanțe internaționale, au fost prezente frecvent la Eurobaschet… Turneul final este în 16 echipe, toată lumea așteaptă medalii, dar medalii în baschet nu am avut niciodată. 

FOTO: Sport Pictures

Româncele sunt talentate la handbal…

Așa este, sunt foarte bune. Fiecare disciplină are farmecul ei, susținătorii și practicanții ei. Vreți să spuneți că tinerii care vin la baschet nu sunt talentați și vin doar să se înalțe și să slăbească? Nu este așa! Toți vin din dorința de a juca baschet precum faimoșii jucători din NBA, pe care îi cunosc din Play Station. Valoarea handbalului nu este de contestat. Nu suntem în competiție. Nu există același sistem de calificare, de competiție, de organizare mondială. Numărul de echipe participante la Jocurile Olimpice sunt aceleași, indiferent de ramura de sport sau de câte federații (state) sunt afiliate. Este o mare diferență între cele două: baschetul este un sport cu origini americane și se practică în SUA la fiecare colț de stradă, în fiecare curte. Nu știu dacă este un avantaj sau nu, dar handbalul nu prea se practică în State!

Baschetul e peste fotbal la nivel global!

Și noi, ca români, parcă am avut gena mai mult spre handbal decât spre baschet…

Mă provocați si nu vreau să răspund. Sportul se desfășoară într-un context internațional. S-ar putea să fim mai puțin talentați. În orice caz, numărul de țări afiliate forului mondial în handbal nu este același cu cel din baschet. Baschetul are 213 și sunt 208 comitete naționale olimpice, analizați dumneavoastră contextul. Baschetul, global, este și peste fotbal. Cea mai importantă industrie de pe glob, NBA-ul, însumează avioane private pentru fiecare echipă, săli, staff, programe sociale, taxe de aeroport, de staționare, salarii uriașe, impozite pe măsură, încasările din bilete – se joacă de două ori pe săptămână – sunt de peste 7 milioane de dolari la fiecare meci! NCAA baschet are cel mai ridicat grad de transmisie la nivel mondial, mai mare ca NBA. Sunt univesități ale căror echipe se deplasează cu avion privat. Adunați bursele școlare din sistemul universitar cu cele din sistemul high school. Și aceasta este doar SUA. Sistemul canadian îl urmează îndeaproape pe cel american, China este ultima organizatoare de Campionat Mondial. Următorul CM este organizat de Filipine, Indonezia și Japonia. Baschetul este a doua industrie de pe glob. Nu am hotătât eu, Tocală, asta. O arată cifrele. Și România este parte a sistemului. Acum, suntem și la Jocurile Olimpice. România are cel mai bun promotor din lume la baschet 3×3, Sport Arena. Sunem foarte mandri și de ei. Există la noi multinaționale care să aibă headquarter-ul aici? Greu! E foarte mare industria. 

Și totuși, ce ne lipseste? 

Nu ne lipseste nimic. Avem tot ceea ce ne dorim să avem. Dacă ne lipsea ceva, ceream și vedeam ce puteam obține.

Ce ne-ar trebui pentru a putea aduce un plus de valoare în sportul românesc? 

Cea mai mare avuție a poporului român este resursa umană. Avem nevoie de resursă umană specializată în sistemul sportiv din România. Știința sportului se dezvoltă ca și tehnologia, într-o dinamică zdrobitoare, și se vede. Avem nevoie de management sportiv, în general, în structurile sportive. Marketing sportiv, PR, ca parte a managementului sportiv. Un exemplu: nu avem ofițeri de presă la federații! În schimb, Federația Română de Baschet are o bună structură organizatorică.

Se simte nevoia și în baschet a unor specialiști pe marketing, pe comunicare…

Orice firmă, multinațională, instituție, orice activitate are nevoie de comunicare, de marketing, de specialiști care să îți pună în valoare produsul sportiv, de orice natură. Baschetul are norocul să aibă foști jucători, acum jurnaliști, este favorizat din acest punct de vedere: Abramescu, Voinescu, Rist, Ursu, Enăchescu, Țopescu jr, Cernat, Hossu-Longin. Cluburile au mare nevoie de specialiști. De personal specializat sau de coaching. După criza din 2008-2011, marketingul și publicitatea au fost greu de atins, bugetele au scăzut mult. Toată lumea se vaită că nu avem sponsorizări. Sponsorizări pentru activitatea sportivă de masă există. Sportul de performanță nu lucrează din păcate cu alte agenții care reprezintă și interesele unor societăți comerciale, așa fel încât să se încheie parteneriate atractive. Performanța nu atrage și sponsorizări, ca să fim clari, pentru că nu putem să facem proiecte atractive, pe termen foarte scurt, în care să promovăm imaginea sau produsul comercial al sponsorului. Un campionat de 10 luni nu o să fie tentant pentru nicio multinațională. Dacă am un eveniment de trei zile, îmi dau bani, pentru zece luni – nu dă nimeni. Campionatul nostru este întins pe doi ani calendaristici, distincți fiscal. Începem campionatul în 2018 și îl terminăm în 2019. Ori multinaționalele decid banii de publicitate și sponsorizările pe anul financiar calendaristic, undeva prin noiembrie, iar politica de finanțare este stabilită de la centru.

Trebuie să creăm competiții naționale, școlare, universitare și de performanță, care să atragă bani privați!”

Practic, e un cerc vicios: nu avem bani să angajăm specialiști, iar fără specialiști nu putem să facem bani.

Trebuie să facem o investiție și totdeauna am susținut că trebuie să realizăm mai întâi produsul comercial, care este competiția sportivă. Nu trebuie să ne văităm, să ne imaginăm că nu avem valoare și nu avem bani. Nu, nu știm să generăm bani, pentru că medalia, în mod paradoxal, nu aduce bani pentru ramura de sport. Dacă Jocurile Olimpice se desfășoară la Sydney, tu, pateu Scandia, Bere Timișoreana, nu poți să faci reclamă, pentru că la Sydney tu nu vinzi. Noi trebuie să creăm competiții naționale, școlare, universitare și de performanță, care să atragă banii privați. Dar noi, la nivel școlar n-avem, universitar n-avem. 

Dar cei de afară ce fac?

Baschetul este a doua industrie de pe glob, peste fotbal la nivel global! Credeți cĂ au marketing amator? Au activitate economică întâmplătoare? Nicidecum! Sportul profesionist este business și trebuie tratat ca atare, în toată știința acestuia. Dimensiunea economică este dată de ticketing (încasări bilete), încasări la taxe și impozite, echipament sportiv (vânzări), materiale sportive, energizante, susținătoare de efort, evenimente, activități comerciale (produse fast-food) și, foarte important, drepturi de transmisie, proprietate intelectuală…

Ați fost speaker la Sports Business Academy. Despre ce ați vorbit acolo?

Despre managementul carierei personale. Sport Business Academy înseamnă pentru mine Cristian Gheorghe (n.r – foto), colegul meu de la Sportul Studențesc pe care îl prețuiam foarte mult, care și-a construit cariera profesională în funcție de hobby înainte de toate, pentru că, în fapt, toți plecăm de la ce ne place. Îmi place, atunci e un hobby. Nu ai de unde să știi că va fi o profesie. Dacă mă întrebați acum, vă spun că nu există domeniul ocupațional Sport în Codul ocupațiilor din România. De când începe cariera, de când începi să practici în mod regulat, să te pregătești individual, continuu, nu?

Carmen Tocală: „Urmează-ți visul!”

Cum urmezi o carieră în management după ce ai fost sportiv de performanță?

La început este ideea. Credeți că vreun sportiv de performanță se gândește la inițierea în tainele sportului? „Aș vrea să fac baschet, tenis… profesionist”, cu salariu și loc de muncă? Eu aveam 13 ani, lăsasem voleiul pentru baschet și nu mă gândeam la carieră, ci la bucuria de a juca baschet, de a fi vedetă în liceu, voiam să merg la concursul „7 contra 7”, cei de vârsta mea își amintesc de concursul televizat între județe, la materii din curricula școlară (eu eram la botanică si sport). Am decis: eu vreau să joc baschet! Atunci am ridicat ochii, am privit lumea acestui minunat sport, mi-am ales un model și a devenit visul meu: să ajung ca și role-modelul meu. Să am salariu… La vârstă fragedă, pot să visez cel mult. Să am și bani, și glorie, și medalii, și aplauze, fani…. Nu știu dacă visam. Și iar te uiți și spui: ce vreau să fac mai departe. Începi să îți construiești cariera sportivă fiind poate conștient doar de visul tău, sa joci în naționala de cadeți, de juniori, de seniori… Vin apoi încercări mai grele, pietre de hotar: Vreau să rămân în sport sau nu vreau? Am jucat baschet de performanță la Politehnica-Sportul Studențesc București, am absolvit Politehnica, am crezut că n-am să rămân în sport, nu știam ce înseamnă viața sportivă de dincolo de absolvire și am jucat până la 36 de ani. La un moment dat, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să fac antrenorat. Am făcut IEFS-ul, Școala de antrenori, din pasiune, la 28 de ani. Am fost și antrenor la echipa de club, și antrenor de lot național, și medaliat național. Îmi plăcea atât de mult ceea ce făceam, încât nu m-am gândit niciodată să las antrenoratul pentru o provocare: management sportiv. 

Și totuși, s-a întâmplat…

În 2004, a venit președintele federației, Puiu Dobrescu, și a zis: Ghiță Mureșan ia managementul seniorilor, ia tu – managementul senioarelor. A fost o provocare, în fapt o șansă, oportunitatea. Nu hotărâsem eu dinainte. Nu știam ce înseamnă organizarea federației sportive, 7 oameni care știu să facă toată munca pentru că trebuie cineva să o facă. Pentru mine, cariera a fost dată de un concurs de factori externi și, bineînețes, de hobby-ul meu. Dacă ești norocos și dacă știi să construiești, dacă ești perseverent, muncitor, om de echipă, altruist și fair-play și dacă studiezi. Un permanent studiu, context internațional, interdsciplinar, politică publică, susținerea financiară, susținerea publică a sportului, analize comparative, economice, legislative ș.a.m.d. Și eu, care abia mă lăsasem, îmi pusesem ghetele în cui!

Nu sună cam pompos pentru România o academie de business sportiv? Nu e un pic peste ce se întâmplă în sportul românesc?

Olimpismul spune foarte clar că sportul nu este un business, dar sportul generează bani, în general. Nu este un business, pentru că ai doar un profit pe care îl reinvestești. Dacă Academia își propune să facă un business și să reinvestească în viitorii manageri ai sportului românesc, nu este pompos, ci absolut necesar.

„E simplu să faci bani ca federație!”

Cum poate să facă bani o federație, în afară de banii de la MTS?

Este bine spus, să facă, să genereze bani. Și e foarte simplu. 

Pasul 1 – generezi competiția/evenimentul sportiv și stabilești sistemul

Pasul 2 – negociezi drepturile de transmisie

Pasul 3 – Agenție de publicitate/manager marketing: vinzi spațiile publicitare, de reclamă, în funcție de centimentru și secundă. 

– sponsor titlu competiție

– branduire suprafața de joc, branduire echipament sportiv 

– crearea zonei sociale 

– vânzare de bilete 

Exemplu: ai imaginea de grup și individuală a sportivilor. Îți găsești sponsori, poți să afișezi reclamă pe echipamentele naționalei… Noi nu prea avem led-uri în sălile noastre, că ar fi mult mai ușor. În afară de branduire, ai transmisiile care îți aduc bani, apoi evenimentele sportive – All Star Game, ce avem noi, sau activitățile sociale, care îți aduc și acelea bani. Sunt foarte multe.

În fapt, construiești un proiect pe care îl vinzi mai departe sau pentru care cauți parteneri. 

Din banii publici este cu totul altceva. Sportul este finanțat în baza programelor de utilitate publică: sport de performanță, întreținere și funcționare bază sportivă, sportul pentru toți, redescoperire oină etc.

Atunci de ce se plâng federațiile că nu au bani și de ce a căzut sportul românesc atât de mult?

Sportul românesc încearcă încă să se adune după reorganizarea legislativă din 2000. Nu a existat reformă administrativă, federațiile – așa cum erau ele – au fost în supraveghere și coordonare, sunt deținătoarele monopolului și au autonomie pe ramura de sport. Federațiile se ocupau cu sportul de înaltă performanță și nimeni nu s-a îngrijit de selecție (federațiile se ocupau de loturile naționale, cum spuneau președinții momentului). Păi dacă ne ocupăm numai de loturile naționale, de selecție cine se mai ocupă? Cluburile sunt federația. Asocierea cluburilor, că și azi există președinți care nu știu ce înseamnă o federație. Nu avem nicio treabă cu cluburile, se afirmă frecvent. Cum nu avem? S-au asociat cluburile și ne-au format pe noi. Noi avem o strategie la care aderă și ei. Dar n-avem nicio legătură, în fapt, cu antrenorii. Aici este anomalia!

Și de cine aparțin antrenorii?

Ei sunt angajați de către cluburi, publice sau private, dacă sunt la CSȘ-uri; au un plan de activitate la inspectorat – dacă sunt la CSU-uri; planul de activitate este la director – dacă sunt la CSM-uri; iar la Steaua, Dinamo – planul de activitate e aprobat de un consiliu de administrație. Nu avem o linie metodică unică, așa cum am avut-o pe vremea comunistă. Așa e la toate sporturile. Dacă nu avem linie metodică unitară… Până la 14 ani, unii învață ceva și alții – altceva. E ca si cand unii vorbesc o limbă, iar alții – alta limbă – și avem pretenția că suntem același neam.

Fonduri europene pentru sport. Se poate!

Se pot lua fonduri europene pentru sport?

Se pot accesa fonduri europene pentru sport. La nivelul CE s-a deschis programul Erasmus+, dedicat sportului. Se pot accesa fonduri pentru realizarea de strategii, pentru programe de voluntariat, pentru integrare socială, pentru dubla-carieră. Am luat pentru UEFA Euro 2020, am aplicat cu FRF pentru strategie de securitate și siguranță. Cum pot alte ONG-uri, noi de ce să nu putem? Poate că am fost prea preocupați de performanța sportivă și nu avem oameni specializați pentru realizarea de proiecte, pentru întocmirea fișelor de proiect și a cererilor de finanțare, dar există firme specializate la care putem apela. Problema este cofinanțarea, pentru că federațiile nu sunt instituții publice, și cofinanțarea este mai mare. Să dai bani pentru pregătire sau pentru cofinanțare? Pentru prezent sau pentru viitor? Întotdeauna ai de ales. 

Reforma administrativă ar aduce alte surse de finanțare?

Reforma administartivă ar aduce îndeplinirea recomandărilor Comisiei Europene cu privire la transferul de competențe, atribuții și responsabilități în sport către adminsitrația publică locală. Asta ar însemna finanțare de la UAT-uri (unități administrativ teritoriale), deci mai mulți bani pentru sport. Deocamdată, descentralizarea nu se realizează, se pare. Acum se poate finanța o structură sportivă de către UAT pe bază de proiecte, legea 350, fonduri nerambursabile. Și clubul Sportul Studențesc a realizat un astfel de program.Pe fonduri nerambursabile, toată lumea aplică la Primărie. Sportul Studențesc a aplicat. Te duci cu un program, arăți ce proiecte faci… Structurile sportive aplică frecvent la primărie, Consiliul Județean face lucrul acesta. În București au aplicat și federațiile de la Sectorul 1. 

Știam că se dau fonduri pentru sport abia din 2021…

În perioada de programare 2021-2027 se va finanța programul HEPA- consolidarea stării de sănătate prin activitate fizică, de la copii până la vârsta a treia, în baza indicatorilor deja stabiliți și transmiși către statele membre, care au fost obligate în 2013 să își desemneze punctele focale. La noi, mingea este la Ministerul Sănătății. Toate statele membre fac demersuri ca din 2021 să avem și fonduri structurale pentru infrastructura sportivă.

Deci unele federații sportive au accesat programe de finanțare… 

Da, de aceea spun că se poate. Trebuie să faci un proiect, trebuie să faci niște deconturi. Este multă muncă și e nevoie de o cotă de cofinanțare, în funcție de deciziile Consiliului local. Pentru federații, într-adevăr, nu este ușor, e foarte mult de muncă. O federație trebuie să se ocupe de organizarea întregului sport, nu numai de pregătirea și de participarea în competiții a loturilor naționale. 

Sursele alternative de finanțare sunt viitorul

Există oameni școliți la Sports Business Academy care și-au făcut business-uri, gen școli de fotbal, turnee 3 la 3…

Acesta este scopul! De aceea funcționează Sports Business Academy. Este menirea colegului meu de la Sportul Studențesc, Cristian Gheorghe, și ceea ce întoarce prin pasiunea lui acestui domeniu de activitate în care a crezut.

Nu ar avea nevoie federația de astfel de oameni? Chiar de studenți, să nu-i plătească, să-i pună să lucreze pentru federație și, după aceea, dacă aduc bani, să le dea un procent.

SBA ar putea foarte ușor să aplice și pe StartUp Nation cu condițiile de aplicare, însemnând să-și aplice pentru antreprenoriat, să finanțeze crearea de firme noi si de antreprenori. Conducătorii de club sunt antreprenori în sport. 

Ar trebui să fie interesate și federațiile. Să se ducă pe acolo, să vadă despre ce e vorba.

În general, în federații ne-am obișnuit să știm tot (ironic), să facem tot. Trebuie să ne folosim toate resursele pentru a ne dezvolta în pas cu noile cerințe ale societății moderne, să ne reinventăm, să informăm noi lumea despre noi și despre ceea ce putem face împreună cu societatea în care activăm.

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...