Transferul lui Budescu şi falimentul fotbalului românesc

Transferul celui mai bun fotbalist din campionatul intern în liga a doua chineză ne arată clar la ce nivel ne aflăm cu fotbalul, un nivel submediocru după părerea mea 

Păi dacă Budescu se îngroapă în competiţia asta modestă din China, atunci Chipciu, care a jucat modest în 2015, Adi Popa sau Papp vor merge în Mauritius sau în Toga.

După ce că avem o imagine proastă, noi ne-o facem şi mai proastă prin astfel de transferuri. Înţeleg că banii şi viitorul unei familii sunt pe primul plan, nu contest alegerea lui Budescu sau a lui Keşeru, care s-a umilit şi el prin Qatar, ci constat doar statutul jenant la care a ajuns fotbalul românesc.

Calificarea la Euro e total artificială. Am nimerit într-o grupă de doi bani şi am avut emoţii şi în asta. Mă pufneşte râsul când aud la tv întrebări de genul: “Ne putem gândi la o finală la Euro?”. Măi, oameni buni, haideţi să fim rezonabili. Suntem jos de tot ca şi competiţie internă, şi mai jos la nivel de transferuri şi organizare a cluburilor. Fotbalul intern e în faliment, în străinătate mai joacă 5-6 fotbaliști la nivel înalt.

Din păcate, nu văd nicio măsură radicală a noilor conduceri FRF şi LPF care să dea speranţe pentru viitor şi, vedeţi bine, nu mă gândesc la ceva care să schimbe rapid moduri de lucru şi mentalităţi.

Cristian Tudor Popescu vorbea la un moment dat despre desfiinţarea echipei naţionale pentru o perioadă. Eu cred că e necesar un reset general, al întregului fenomen fotbalistic. Să plecăm de la zero, cu o nouă organizare, cluburi noi, concepţii sănătoase financiar. Am ajuns în punctul cel mai de jos, nu mai avem unde să cădem, iar pentru a progresa, trebuie să schimbăm totul.

Dar pentru a face asta, avem nevoie de oameni capabili şi curajoşi. Ştiţi cumva pe unde îi găsim?

credit foto: sportpictures.eu / Răzvan Păsărică