Unica Simona

Avem privilegiul să fim contemporani cu o sportivă uriașă, o sportivă de superclasă, cum rar găsești în România zilelor noastre: Unica Simona.

Simona Halep - Andrea Petkovic, Fed Cup Romania - Germania
Credit foto: Mircea Roșca / sportpictures.eu

Pe bune acum, în ce sport mai trăiți emoțiile pe care ni le aduce Simona? Ziceți repede! Un sport! Sau încă un sportiv român ca ea! Unul singur! Un sportiv care să ne poarte lună de lună prin galaxia mondială a sportului.

La fotbal? Hai să fim serioși! Ne tot chinuim să jucăm sportul ăsta de la Generația de aur încoace.

Haideți să vă ajut: fetele de la scrimă. Imense și ele. Ați putea spune că sunt mult peste Simona Halep, pentru că ele au reprezentat România la Rio și au devenit campioane olimpice, pe când Simona nu a mers acolo. Fetele de la scrimă merită elogiile noastre. Ele au doar neșansa, dacă se poate spune așa, să practice un sport greu de înțeles de la televizor și care ne stârnește emoția doar o dată la patru ani, la Jocurile Olimpice.

Ar mai fi handbalul și Cristina Neagu. Corect! Și cam atât!

Poate ați spune CSM București, dar nu simt că acesată echipă multinațională mă reprezintă și vă rog să mă scuzați pentru asta.

Vorbesc de intensitatea acestor emoții și de frecvența lor. La acest nivel, n-o să găsiți nimic altceva în tot sportul românesc, în afara tenisului și a Simonei Halep. Poate că sunt nedrept, dar chiar nu văd nicio variantă la Halep din acest punct de vedere, din păcate pentru noi, fanii sportului, și pentru sportul românesc în general.

Nu găsesc, deși vreau, un sportiv care să lupte ca Simona, într-un picior, și să o facă la un nivel foarte înalt, să câștige de foarte multe ori sau să fie la un mic pas de a trece mai departe, așa cum s-a întâmplat și împotriva Cibulkovei.

Simona și-a înfrânt durerea de la genunchi, a alergat dintr-o parte în alta a terenului, deși se vedea că suferă, a căutat și a găsit lovituri care să o pună în încurcătură pe slovacă, a fost foarte aproape să întoarcă meciul – la numai două puncte (5-5 în tie-break) -, dar de partea cealaltă s-a aflat o adversară în deplinătatea forțelor fizice.

Știu ce zic mulți acum, deja mă lasă rece: că iar i-am găsit motive, că iar și-a găsit motive, că ne dă una caldă și două reci, dar, repet la infinit, în ce sport mai primim aceste „calde” care ne fac fericiți, ne trezesc acele sentimente ale apartenenței de România, cu care ne mândrim rar, foarte rar?

Mie nu mi-e rușine să spun că mă simt român când o văd pe Simona jucând la marile turnee ale lumii. Și cred că sunt mulți ca mine. Îi și văd în tribune, cu tricolorul fluturând, în orice colț de pe mapamond, în Singapore, la Madrid, în Emiratele Arabe Unite, în Australia, la Paris sau în America, acolo unde Simona a fost mai încurajată decât americanca Serena Williams! Sunt foarte mulți și în fața televizorului.

Treaba voastră dacă vă place să vă lamentați și să-i găsiți noduri în papură. Pentru mine, Simona e Bucuria de a privi sport de înaltă clasă și Emoția de a trăi la intensitate, chiar și din fotoliu, un meci cu o româncă pe teren.

Simona e unică, dragi români!

------------------------------
Dacă ţi-a plăcut articolul și vrei să susții SPORTescu, iți dăm cateva idei:
- folosim unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile afiliate, site-ul nostru primește un comision din partea magazinelor pe care le promovăm. Nu te costă nimic în plus și ai șansa să ne susții;
- intră în Comunitatea SPORTescu de aici;
- dă Share și transmite-l prietenilor tăi, poate și ei vor să-l citească.
Mulțumim.
----------
Acest articol este proprietatea SPORTescu.ro, fiind protejat de legea drepturilor de autor. Preluarea conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Loading Facebook Comments ...