Semifinala nevăzută

Intenţionam să văd România – Norvegia, semifinala Campionatului Mondial de handbal. Am căutat o jumătate de oră pe site-ul Telekom modalitatea de abonare la DolceSport şi am ajuns la concluzia că ăştia nu vor să ne ia banii. Sunt slabi rău.

Când încă mă mai chinuiam, m-a lovit totuşi inspiraţia să întreb un coleg cum fac, domnule, să le plătesc ăstora de la Telekom nişte bani. Şi omul îmi spune că azi se dă handbal gratis pe DolceSport! Pfafff, mă bag direct pe saitu’ lu’ Dolce, la main era ceva cu Dinamo, nu aveau nicio treabă că în două ore România juca o semifinală de Campionat Mondial, deşi ei o transmiteau!

Îi zic colegului: “Ce comedie, frate!”, iar el îmi spune că promovarea nu e punctul forte al celor de la Dolce. Bă, ej nebun? Găsesc mai jos un titlu kilometric, în care se anunţa pe final că pe site e handbalu’ la liber, apăs, dar, normal, nu avea cum să meargă aşa devreme. Ce să fac, frate? Unde să mă aşez? Din fotoliu, mă pun în pat, şi nimic! M-aş pune la coadă, dar cum şi unde?

Asta e, apăs eu din nou mai târziu, dar îmi dă cu eroare. Încerc şi încerc, aştept şi iar aştept, însă se vede că nu e seara mea, sunt ghinionist. Caut aiurea pe net, fierb, nu pot rata acest meci, deşi se face minutul 15, 20! Dau pe Prosport, e 6-6, prind ceva pe un site aiurea, esteeeeeeeeee!!!

Of, se blochează în câteva secunde.

Dau şi eu anunţ pe facebook: hei, unde văd meciul? Prietenii mei, generoşi, sar cu o groază de linkuri, unul îmi spune că îl vede pe net! Interesant, asta voiam şi eu. Altul cică la tv, dar eu am Digi. Mai vorbim mult? E aproape finalul primei reprize şi eu tot nu am prins ca lumea.

Lasă că văd măcar repriza a doua, îmi zic, mai dau o raită pe site-ul lu’ Dolce, sunt tot în eroare şi, până la urmă, prind undeva. Se vede, se mişcă! Imaginea e puţin blurată. De fapt, mai mult. Nu disting foarte bine mingea, dar se aude comentariul în engleză, văd scorul ca lumea, parcă sunt pe un site de livescore, dar asta e, sunt acolo, trăiesc emoţiile, o văd pe Ardean cum se duce, aruncă şi…. ratează în ultima secundă! Ce şansă de finală am pierdut!

Prelungirile sunt tot blurate, dar eu încă mai sper, transpir, ţip şi arunc o minge imaginară, dau din picioare, cer eliminări, 7 metri, “Hai fetelor!” şi se termină. Nasol.

Aşa am văzut meciul. Chiar a fost frumos. Şi vă mulţumesc, dragele mele Cristina, Valentina şi Paula că aţi fost lângă mine, că mi-aţi transmis atâta emoţie, tensiune, suspans.

Ştie cineva cum văd şi eu finala mică? Se dă tot pe gratis sau pot să cumpăr cumva un abonament?

Credit foto: sportnews.libertatea.ro