Fotoreportaj printre copii: bucurie, lacrimi, părinţi zgomotoşi, fotbal

Fotbalul la fragedă vârstă, copii talentaţi şi părinţi care se cred antrenori. Bucurie, lacrimi, execuţii frumoase, stângăcii, mici accidente, ţinta pe arbitri şi premii pentru toată lumea. Un univers care merită explorat. 

Copiii sunt cel mai scump dar pe care ni-l dă Dumnezeu. Îi iubim, îi mângâiem, îi alintăm, îi protejăm, ei sunt sensul vieţii noastre.

Suntem fericiţi când se nasc, îi observăm cu drag când cresc, ne minunăm când vorbesc, îi privim cum se joacă sau cum dau pentru prima oară cu piciorul într-o minge.

Am avut şansa să văd săptămâna trecută un turneu de copii, organizat la Albena, în Bulgaria, de un român, Ion Popa, care are şi el un băiat de 9 ani, Eduard, fotbalist începător la Delfinii Varna.

E fascinant să-i observi pe micuţi cum joacă fotbal, cum aleargă după fiecare minge, cum încearcă să-i imite pe marii fotbalişti, chiar dacă bagajul lor tehnico-tactic e încă redus. Mi-a plăcut enorm ambiţia multora dintre ei, dorinţa de victorie, execuţiile uneori surprinzătoare, uneori stângace, încercările de a pasa aşa cum i-a învăţat nenea antrenorul sau cum le strigă de pe margine, mai rău încurcându-i, mămica sau tăticul.

Am văzut bucurie, tristeţe, încurajări, chiar spirit de echipă, colegialitate, dar şi, din păcate, încercări de a fura, puţine, ce-i drept, proteste la adresa arbitrilor, alimentate de comportamentul părinţilor şi al antrenorilor.

Dar, trecând peste micile incidente inerente la o competiţie cu aproape 700 de copii (şi aici trebuie remarcată răbdarea şi munca extraordinară a organizatorilor de la West Football Arena), a fost magnific.

Euforia micuţilor la victorii, lacrimile învinşilor, încurajările celor de pe margine, spiritul de competiţie de la final creează un tablou minunat, pe care trebuie să-l vedeţi live ca să înţelegeţi. Eu încerc să vă ajut mai jos cu imagini pe care le-am surprins de-a lungul turneului. Sper să vă placă!

Adversarul se ţine aproape, ca într-un cleşte:

La copii, şi fetele pot juca alături de băieţi, iar fetiţa din imagine, componentă a echipei Delfinii Varna, joacă la fel de bine ca un băiat:

După înfrângerea cu Academia Hagi, 2-4, micuţa e prima care plânge:

Dar şi băieţii izbucnesc în lacrimi:

Hora bucuriei, la final:

Şi o horă mai mare, la bustul gol:

Părinţii au venit cu vuvuzele:

Iar mămicile dau indicaţii preţioase şi fac pe fotoreporterii:

Se întâmplă şi accidente, iar colegii de echipă sunt mereu aproape:

Emoţii mari la executarea penalty-urilor:

Cu frizura asta, sigur joci mai bine:

Iar cu asta ieşi golgheter:

Cum ar fi să-i vedem şi pe arbitrii noştri tunşi astfel?

Aici e locul în care vedetele fac poze spectatorilor: