Adi Israel, antrenorul care face minuni în baschetul românesc: În primul „cinci”, joacă patru tineri sub 20 de ani!

Adi Israel este antrenorul echipei de baschet a CSU ASE care evoluează în Liga 1 de la noi (a doua competiție valorică după Liga Națională). Adi poartă chiar numele țării natale, Israel.

Cu doar doi seniori în lot și cu mulți tineri intre și 17 și 19 ani, tehnicianul fost secund la Maccabi Tel Aviv a reușit două victorii de senzație în acest debut de sezon, împotriva formațiilor de seniori ale CSO 2 Voluntari (69-62, în deplasare) și CS Politehnica Iași (72-52 acasă).

Adi Israel îl are drept colaborator în staff-ul tehnic pe românul Alexandru Șerban.

De ce ai venit în România?

Pentru că prietena mea este medic în București, este israeliancă. A studiat aici și a decis să rămână, din cauza situației din Israel.

Și ai lăsat o echipă ca Maccabi pentru dragoste?

Baschetul este parte din mine, oriunde aș fi, dar, dacă mă pui să aleg între baschet și iubită, aleg iubita sută la sută. 

Despre victoria surprinzătoare cu Voluntari

A fost o mare surpriză să câștigați cu Vountari, echipa a doua a lor, dar cu jucători de la prima echipă, din Liga Națională… 

Sincer, fiecare meci începe de la 0-0 și trebuie să crezi că poți să faci ceva. Admit că nu eram favoriți, pentru că au folosit 4-5 jucători din Liga Națională. Eram puțin debusolați la început, mulți credeau că vom pierde la 10-15 puncte diferență, dar, pe parcurs, ne-am dat seama că nivelul lor nu era uimitor, ne-am concentrat în momentele potrivite și am avut acțiuni bune, care ne-au ajutat să câștigăm jocul. Dacă eram o agenție de pariuri, aș fi dat celor de la Voluntari credit total înaintea meciului.

Joacă mai mult cei mai experimentați? 

În primii 5, am avut 4 jucători sub 20 de ani (unul sub 18 și unul sub 19) și un senior, Wilhelm Brosser, care a jucat la Laguna. În viitor, și mai mulți jucători tineri vor avea șansa să evolueze.

La noi se vorbește despre mentalitate în sport, despre mentalitatea jucătorilor români, nu numai de baschet, și de fotbal, și de handbal. Se spune că nu au mentalitate de învingători. Ai sesizat problema asta față de ce era în Israel?

Simt câteva diferențe. În București aveți cel puțin 10 cluburi de baschet. În Tel Aviv, sunt doar Maccabi și Hapoel. Toți jucătorii buni sunt concentrați la aceste echipe și se înfruntă tot timpul. În București, câțiva buni se împart între 10 echipe. Dacă eu nu văd în jurul meu jucători buni, care să mă provoace, atunci îmi opresc evoluția. De aceea am vrut echipă în Liga I: jucătorii U18 să se testeze împotriva unor adversari mai puternici. În ceea ce privește mentalitatea, eu vin de la un club care pune victoria pe primul plan. Asta te face cel mai bun. În final, asta este tot ce contează. Poți inventa povești, că ai jucat bine, dar scorul este scris negru pe alb. Când eram antrenor la Maccabi, managerul de acolo îmi spunea: „Uite, jucați frumos, dar nu este suficient. Trebuie să și câștigați”. 

Niciun idol din România!

Vrei să mai aduci ceva know-how de la Maccabi sau ai implementat tot ce știai?

În primul rând, nu avem posibilitatea să ne antrenăm așa cum ne-am dori. Eu și Alex ne luptăm în fiecare zi pentru ca jucătorii să aibă toate condițiile pe care le aveam la Maccabi. În ceea ce privește cunoștințele, normal, una dintre misiunile noastre este să le transmitem tinerilor idealurile pe care le avem. În același timp, încerc să ridic nivelul de cunoștințe al antrenorilor. Când am venit în România, la primul antrenament i-am întrebat pe copii: „Precum cine ai vrei să fii când vei fi mare?”. Mi-au spus diverse nume din NBA, dar i-am întrebat care este idolul lor din România. Nu au știut să îmi spună niciun nume.

La fotbal, e vorba și de valoarea antrenorilor care îi pregătesc pe copii… 

Unii dintre ei mi-au spus că antrenorii reprezintă o problemă. Pentru ca naționala să fie puternică și baschetul să fie popular, ai nevoie de baschetbaliști de nivel înalt. Apoi, ai nevoie de copii care să îi placă și să îi aprecieze pe antrenori. Nu este suficient să împărtășești cunoștințele, în final contează personalitatea fiecăruia, nu doar baschetul în sine. La Maccabi aveam mai mulți antrenori și un buget mai mare. Când la Dinamo salariul este de 2000 de euro și un inginer începător are același salariu, nu este ușor să îi convingi pe părinți că este bine ca al lor copil să fie jucător de baschet.

E un obiectiv să formați jucători și pentru națională?

Sper să trimitem sportivi la naționala României și să îl găsim pe acela care să ducă jocul naționalei la nivelul următor.

„Încă suntem la baza castelului”

Există vreun gând să mergeți și mai departe, de exemplu la promovare?

În momentul ăsta, noi putem să garantăm, dacă suntem cu toții sănătoși și copiii sunt bine, dacă ne vom vedea de drumul pe care l-am stabilit, că vom fi în jumătatea de sus. Cu o pregătire bună și cu implicarea tuturor din staff și din echipă putem să ajungem în primele 6. Într-adevăr, de aici promovează două echipe în Liga Națională, dar nivelul e foarte bun pentru primul an. Eu zic că avem un potențial mare, dar avem de construit, încă suntem la baza castelului. Noi nu ne dorim să fie un castel de cărți de joc care să se dărâme la prima furtună. Încă lucrăm la bază. Aici nu depind numai de noi doi lucrurile, avem nevoie de infrastructură, avem nevoie de mai mulți oameni care să fie lângă noi, din punct de vedere al staff-ului: medic, preparator fizic, psiholog, nutriționist, toate astea trebuie să vină. 

De ce mai este nevoie pentru ca o echipă ca a voastră să viseze la mai mult? 

Avem nevoie de un loc al nostru unde să putem să facem antrenamentele și să putem forma programul de antrenamente așa fel încât să ne îndeplinim obiectivele. Noi vrem antrenamente în fiecare zi, antrenamente lungi, care să cuprindă atât pregătirea fizică, cât și shooting-ul, cât și individualizarea, cât și pregătirea de echipă. Asta nu poți să o faci decât dacă ai o infrastructură puternică, și în primul rând sala de baschet, sala de forță. În același timp, ai nevoie de o sală de conferințe.

„Antrenorii trebuie să atragă jucători la baschet”

Obiectivul este și ca jucătorii să facă pasul spre vreun campionat străin?

În final, acesta este obiectivul, ca jucătorii să facă pasul spre Liga Națională sau spre campionate mai puternice. Dar, ca să fiu sincer, jucătorii pe care îi avem în acest moment nu sunt peste nivelul campionatului României. Pot face o comparație, pentru că i-am văzut pe cei de la Maccabi U18. Trebuie să fie ceva extraordinar, precum acel copil de la Laguna care a mers la Milano și care a jucat pentru România U18 anul acesta, Bădălău. Dacă ești stranier într-o țară și nu ești unul din primii doi jucători ai echipei, nu se vor uita la tine. Te duci afară ca să fii un lider. Toți caută să își promoveze jucătorii lor. Normal, îmi doresc ca jucătorii noștri să plece afară. România este de două ori mai mare decât Israelul, dar mai puțin de jumătate din sportivi au contracte înregistrate la federație. 

Un sfat, ținând cont de experiența din Israel: Cum am putea să creștem interesul în România pentru baschet?

Nu cred că este o formulă magică. Sunt multe lucruri „mărunte” care trebuie făcute. În România, distanța dintre orașe este mai mare decât în Israel. Apoi, toată lumea ar trebui să respecte antrenorul. Dacă este un jucător creativ care se crede mai presus decât antrenorul, trebuie găsită o cale de mijloc prin care să înțeleagă faptul că baschetul este un sport de echipă, dar fără să i se suprime creativitatea. Scopul meu ca antrenor este ca sportivii să vină să joace baschet de plăcere. Înțeleg că trebuie să studieze, dar pot fi și elevi, și jucători de baschet.

E vorba și de bani, bănuiesc…

În România nu se câștigă prea mulți bani din baschet, de aceea părinții nu îi încurajează să vină la baschet și să se antreneze în fiecare zi. În altă parte, poți câștiga mai mulți bani, asta înțeleg. Pe de altă parte, antrenorii trebuie să atragă jucători, iar dacă fiecare antrenor va atrage mai mulți jucători, numărul total de baschetbaliști din țară va crește. Dar sunt oameni în federație care știu ce au de făcut, nu sunt aici ca să le dau sfaturi…

„Nu poți crește tineri și în același timp să pierzi toate meciurile. Pentru ca proiectul să fie sănătos, trebuie să ai rezultate, pentru că rezultatele sunt rodul muncii noastre. În primul rând, ne dorim să creștem jucători și să formăm o echipă competitivă.

Nu avem un target ca celelalte echipe, nu trebuie musai să ieșim in primele patru locuri sau să promovăm în liga superioară, dar ne dorim să creăm un ambient sănătos și competitiv, iar pentru ca ambientul acesta să fie complet ai nevoie și de victorii”

Alexandru Șerban, antrenor coordonator CSU ASE