Ipocrizie în presa sportivă: Când Gorila devine Judecător

Ipocrizie în presa sportivă. Cuvintele cântăresc mai mult decât faptele, iar  presa sportivă românească pare să fi uitat de propriile derapaje. Un comentariu stângaci e suficient pentru a provoca un val de condamnări, în vreme ce alte abateri, uneori mult mai grave, rămân îngropate sub tăcere.

Cazul Grădinescu: Derapaj real, reacție disproporționată

Recent, Emil Grădinescu a fost pus la zid pentru o remarcă nefericită făcută în direct la TV, în timpul unui meci din Liga Campionilor. Comentariul său, adresat arbitrului polonez Szymon Marciniak, a fost catalogat drept vulgar și nepotrivit, iar reacțiile n-au întârziat: valuri de articole, editorialiști scandalizați, reacții tăioase din toate direcțiile.

Desigur, Grădinescu a greșit. Nu e cazul să transformăm o gafă în libertate de exprimare absolută. Dar tocmai de aici pornește întrebarea firească: unde e măsura? Cât de echitabil e să transforme o eroare de exprimare regretabilă, dar umană, într-o execuție publică având iz de linșaj mediatic?

Brusc, toate redacțiile de sport din România păreau că n-au altceva de scris. Nicio analiză tactică, niciun reportaj despre sportivii români în competiții internaționale, niciun interes pentru performanță. Doar Grădinescu. Ca și cum pronunțarea acelui comentariu a blocat tot ce mai putea fi relevant în sport.

Tolontan și gorila din trecut

Radu Banciu, acum ceva vreme, a readus în discuție un episod uitat (convenabil) din 1998, când Cătălin Tolontan, aflat atunci la conducerea ProSport, a publicat pe prima pagină o imagine cu o gorilă sub titlul „Zoo Bastia”, după un meci tensionat dintre Steaua București și echipa franceză SC Bastia, în Cupa UEFA. A fost o aluzie atât de grosieră și jignitoare, încât azi ar intra direct în categoria rasismului explicit. Și totuși, nimeni nu a fost tras la răspundere. Nicio anchetă internă, nicio dezbatere publică, nicio explicație.

Este ironic cum aceia care au fost implicați în astfel de controverse în trecut sunt acum primii care aruncă cu pietre. Tolo, care a fost parte a unei campanii considerate de unii ca fiind rasistă, se erijează acum în moralistul presei sportive, condamnându-l vehement pe Grădinescu. În timp ce presa sportivă se concentrează pe a crucifica un comentator pentru o remarcă nepotrivită, în lume se întâmplă tragedii reale. Oameni mor în Gaza și Ucraina, dar aceste subiecte par să fie mai puțin importante decât o gafă în direct.

Nu am scris acest articol pentru a justifica greșelile lui Grădinescu, ci pentru a evidenția ipocrizia unei prese care uită de propriile păcate. În loc să promoveze un jurnalism echilibrat și responsabil, se preferă vânătoarea de vrăjitoare, poate pentru a distrage atenția de la lipsa de substanță a conținutului actual.