Calea grea, dar corectă pentru fotbalul românesc

Calea grea, dar corectă pentru fotbalul nostru este aceasta: promovarea tinerilor români. Din păcate, Burleanu își dă cu stângu-n-dreptu’.

Pe 5 martie 2014, când a fost ales președinte al Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu declara că vrea să readucă fotbalul românesc pe „orbita performanței”, începând totul aproape de la zero. O reconstrucție care necesită răbdare pentru a remedia tot ce nu s-a făcut în ultimii 24 de ani.

Un an mai târziu, Comitetul Executiv al FRF vine cu reguli noi, care au ca scop promovarea jucătorilor români. Limitează la trei numărul fotbaliștilor extracomunitari și impune condiția ca aceștia să aibă minim 3 selecții în ultimul an la naționala din care provin. Astfel, încercând să se evite aducerea tuturor sud-americanilor și africanilor care invadaseră fotbalul românesc.
Evident, dacă această regulă era implementată mai demult, nu mai descopeream jucători ca Eric de Oliveira, Lacina Traore sau Alvaro Pereira, dar poate în locul altor sute de jucători străini semiamatori, ale căror nume nici nu ni le mai amintim, primeau șanse tineri români care peste câțiva ani ne puteau face fericiți la EURO 2016.

Din acest sezon, continuând ideea promovării jucătorilor români, fiecare echipă trebuie să folosească în permanență un fotbalist eligibil pentru naționala U21. O regulă dură, dar necesară viitorului fotbalului românesc, o regulă care a stârnit controverse în rândul multor echipe, deoarece ani la rând cluburile nu au investit în centrele de copii și juniori, iar acum sunt nevoite să suporte consecințele.

Până aici, aceste implementări par să respecte promisiunile lui Burleanu și să înceapă acea reconstrucție de care se vorbea acum doi ani. Însă acum o săptămână, președintele FRF declara că dorește naturalizarea lui Camora (30 ani), declarație ce contrazice tot ce s-a făcut până în acest moment.
De ce să naturalizăm un jucător aflat la final de carieră, un jucător care până acum câțiva ani probabil nu știa nimic despre România, când putem încerca să jucăm cu Filip (22 de ani), cu Vătăjelu (23 de ani) sau cu Ganea (24 de ani), toți jucători tineri, care pot ajunge lejer la nivelul portughezului.

De ce ne punem piedici singuri și contrazicem ceea ce spunem cu ceea ce facem? Haideți să ne asumăm această reconstrucție și să ii acceptăm și părțile mai puțin bune, părți care se pot dovedi folositoare pe viitor. Promovarea tinerilor români este singura șansă de a scoate din moarte clinică fotbalul românesc.

Credit foto: https://www.facebook.com/unitisubtricolor2013/