Tudor Simon: „Trăim sfârșitul unei generații de aur a minifotbalului românesc”

Într-un interviu pentru SPORTescu.ro, Tudor Simon, antrenorul principal al naționalei de minifotbal explică situația grea prin care trece minifotbalul românesc, care a înregistrat performanțe foarte mari de-a lungul anilor fără a fi susținut, și eforturile zadarnice care s-au făcut pentru ca acest sport să fie luat în seamă.

Echipa națională de minifotbal a României a fost eliminată surprinzător în optimi la Campionatul European, în condițiile în care câștigase toate edițiile din 2010, de la înființare.

Domnule Simon, ce s-a întâmplat la această ediție de Campionat European?

S-au întâmplat mai multe lucruri. Din interior vezi toate detaliile și toate nuanțele.
În primul rând, minifotbalul se joacă între două echipe, iar dacă tu rămâi pe loc sau o iei în jos și ceilalți se întăresc de la an la an, atunci la un moment dat se întâmplă să pierzi.

Trăim sfârșitul unei generații de aur a minifotbalului românesc și aici aș menționa nucleul de la Iași, de la Timișoara, București, jucători determinanți pentru toate edițiile anterioare, dintre care au rămas foarte puțini și unii dintre ei spre sfârșit de carieră, nemaiavând calitatea din anii de început.
Pentru că a lipsit și inima echipei, jucătorul cel mai iubit, cel mai creativ, jucătorul complet și respectat de toți în vestiar, Răzvan Radu, fiind accidentat, cam asta a determinat oarecum echipa noastră să fie mai slabă decât în anii trecuți.
Anglia, pe de altă parte, cu un buget de 200.000 de lire sterline pentru echipa națională, cu două cantonamente serioase, cu patru jucători determinanți, doi dintre ei din naționala Angliei de futsal, care au fost plătiți separat și întreținuți de federația de minifotbal engleză, și-au arătat valoarea incontestabilă. Niște jucători de-a dreptul excepționali.

Cam care este bugetul echipei naționale de minifotbal a României?

Bugetul este probabil de câteva mii de euro. Asta să-l întrebați pe domnul președinte, dar, cu siguranță, posibilitatea financiară a federației este extrem de redusă. Cumva cred că ne batem și ne-am bătut de-a lungul timpului printre cele mai slabe bugete dintre toate federațiile europene.

De cât timp durează situația asta și cum s-a ajuns aici?

De când s-a înființat federația. Este o federația nesusținută nicio clipă de nicio structură instituțională. Așa a pornit. Nimeni, niciodată, cu toate intervențiile, cu toată munca noastră de a fi recunoscuți ca sport (și am reușit să facem lucrul ăsta anul trecut), cu toate rugămințile noastre în mai multe direcții, nu am reușit să fim ascultați.
Întotdeauna auzeam același lucru… că nu e de interes sportul ăsta. Aveam șase cupe pe masă… Veneam cu cupele de fiecare dată, însă eram efectiv respinși. Nu prezintă interes.

Și atunci cum de s-au reușit atâtea performanțe?

Performanțele au fost datorită faptului că am avut o structură a Federației Române foarte bine organizată, o structură care a fost foarte dezvoltată, cu zeci de mii de jucători, dintre care s-a reușit să se filtreze acea generație de aur de care vorbeam.

Din păcate, situația sportului românesc poate fi o cauză pentru care nu au mai venit din urmă jucători de aceeași valoare. În cele 4 sau 5 stagii de selecție, nu s-a mai reușit să se adune jucători de o valoare asemănătoare celor care au făcut atâtea performanțe.

Credeți că situația va persista? Vom mai avea o nouă generație de aur?

Putem să mai avem o nouă generație de aur, dacă vom avea bani. Nu avem bani. Dacă avem bani, putem să gândim strategii și putem să facem proiecte. Avem proiecte, dar nu avem bani. Nu știu dacă suntem o federație sau o societate privată autofinanțată. Venim toți cu bani de-acasă.
Toți cei care contribuim și muncim acolo, muncim pe banii noștri, ne plătim transportul, cazare, masă, suplimentele le aducem de la noi de-acasă pentru băieți. Inclusiv ceva bănuți ca să le dăm băieților, niște sume ridicole ca și diurne și tot ce există acolo. Asta e situația, din păcate.

Deci, practic, minifotbalul nu e sponsorizat mai deloc în România

Este sponsorizat zero…

Nici măcar Ministerul Sporturilor nu face nimic în acest sens?

Am fost la doamnele ministru de-a lungul timpului. Domnul Președinte al Federației venea tocmai din capătul celălalt al țării, din Zalău, până în București, pentru că avea programată întâlnire cu doamna Ministru și, în ultima clipă, primea răspunsul „știți nu poate să mai stea de vorbă cu voi. Vorbiți cu secretara”

Deci inapoi acasă, cu cupele în sacoșă, cu proiecte, cu hârtii, cu rugăminți, cu tot ce puteam noi să facem. De la umilințe, la niște întâlniri în cadrul cărora ni se spunea „nu e performanță ce faceți voi aici, să fim serioși”. Cam asta e mentalitatea românească.

Federația Cehă, Federația Croată, Federația Engleză, Germană au reușit să adune niște sume importante…. Vă mai dau un exemplu, cei din Kazahstan (n.r. câștigătoarea EMF Euro2016) au jucat pe o primă de 10.000 de dolari pentru fiecare jucător. Să nu mai zic ce cantonamente au avut. Noi am avut un cantonament de 6 zile în care o parte din jucători au venit cu 3 zile înainte, alții cu două zile, unul chiar a venit în ultima zi de cantonament. Este imposibil să faci performantă în felul ăsta!

De către public, de către fani, cum este perceput minifotbalul? Se înregistrează vreun progres?

Atâta vreme cât sunt câteva zeci de mii de jucători, practicanți de minifotbal legitimați și aproape dublu sau triplu care nu sunt încă înregistrați, dar care practică minifotbalul, cu siguranță că interesul este din ce în ce mai mare. De fiecare dată când am fost la turnee europene, tribunele au fost pline. Televiziuni importante, inclusiv cele naționale din alte continente, au venit și au semnat acordul pentru a transmite pe canalele lor principale de sport aceste competiții. Eu cred că minifotbalul este într-o creștere importantă, fiind un sport totuși nou.

Câți bani câștigă un jucător de minifotbal în România?

Ah… o altă situație tristă: jucătorii de minifotbal din România nu câștigă bani. Este un sport amator. Sunt doar câteva cluburi în toată țara care se organizează cumva prin intermediul unor asociații și reușesc să aibă ceva bugete și să susțină jucătorii, dar oricum nu vorbim de niște salarii de jucători profesioniști. Vorbim de jucători care se adună la un antrenament și la un meci pe săptămână. În cele mai multe din cazuri, doar la meci. Sunt doar două sau trei cluburi din țară care au mai multe antrenamente pe săptămână.

Puteți să dați câteva exemple de asemenea cluburi?

Proiectul cel mai bun pe care l-am cunoscut până acum, dar care s-a întrerupt anul trecut, este Design Construct Brașov. Apoi ar mai fi Juventus Sibiu, Tanzmannschaft București, „Neatza și prietenii”, tot din București. Acum Old Boys București e un club, de asemenea, foarte bine organizat și cu jucători buni.

Dar în străinătate sunt plătiți jucătorii de minifotbal?

Sunt situații diverse, de la țară la țară. Sunt țări care merg pe un concept de a profesionaliza sportul acesta și de a-l înscrie inclusiv la Jocurile Olimpice, sunt alte țări care vor să păstreze statutul de amator al jucătorului. Din cauza asta, încă nu avem o traiectorie exactă pe care să știm că o vom urma.

Abia în septembrie, anul ăsta, cei de la EMF vor stabili statutul jucătorului pentru anul viitor. De la an la an sunt schimbări în ceea ce privește statutul. Un alt aspect care a avut efect negativ asupra evoluției din acest an a fost faptul că am primit statutul jucătorului cu 3 zile înainte de a trimite lotul de 20. A trebuit să renunțăm la jucători importanți din cauza că nu erau eligibili pentru 10 euro în plus care erau în contractul cu clubul unde activa (n.r. în noul statut al jucătorului de minifotbal, adoptat anul acesta, figurează că dacă un jucător din prima ligă de futsal nu are venitul brut lunar mai mic sau egal cu salariul minim pe economie, nu are dreptul de a juca minifotbal).

Din această cauză nu a putut nici Adrian Călugăreanu să joace?

Exact din această cauză. Și Adrian Călugăreanu și Vlad Eugen. Au mai fost și alții pe care nu i-am luat în calcul din cauza acestui lucru.

Bănuiesc că jucătorii de minifotbal nefiind plătiți, decât în unele cazuri, au și alte job-uri. Care sunt acestea?

Jucătorii buni de minifotbal în mare parte sunt fotbaliști ale unor echipe din liga a 4-a sau a 3-a la fotbalul mare, inclusiv și la futsal. Alții dintre ei au alte job-uri care, într-adevăr, n-au legătură cu fotbalul.
Din lotul național, să zic, cam jumate sunt din ei au job-uri în afara fotbalului. Job-uri de la asistent manager, la colonel, colonel la pompier, muncitor necalificat, inginer tehnic.

Pentru selecționata noastră urmează Campionatul Mondial din 2017. Care sunt obiectivele României la această competiție în aceste condiții?

Mai întâi urmează Campionatul European, care va fi în luna iunie a anului viitor, după care Campionatul Mondial, undeva în toamnă. Obiectivele României nu au cum să fie altele decât să fie cea mai bună, după toată istoria pe care o poartă și după ranking-ul pe care îl are în topul EMF. Numai că este încă o dată un semnal de alarmă pe care îl tragem că avem nevoie să fim băgați în seamă, dacă vrem să considerăm că sportul este cel mai bun ambasador al țării noastre. Măcar în ultimul moment sper să fim ascultați și să fim susținuți pentru a face performanță. Este foarte greu să lupți împotriva unor bugete uriașe!